Exorcismul tacerii Vol.3: Responsabilitatea elitei: De la constiinta la destin de Gica MANOLE si Ciprian VOLOG

DESCRIERE

Gica MANOLE, Ciprian VOLOC
Exorcismul tacerii. III. Responsabilitattea elitei: de la constiinta la destin
Editura CARTEA ROMANEASCA – EDUCATIONAL, 2024
Colectia ESEURI
 

Extras/ Marturie despre moartea dialogului
Exorcizarea tacerii este gestul ascetic al fiintei care, intreband lumea si asistand la deplina ei tacere, ajunge sa se simta cu totul straina, inlauntrul ei, inconjurandu-se, ulterior, doar de propria sa voce. Se intelege, asadar, ca exorcizarea tacerii nu se face, neaparat, in si intru dialog. Insa dialogul ofera iluzia unei cunoasteri ce nu se bazeaza exclusiv pe autodeterminare, care nu e expresia unei lumi create de catre subiectul cunoscator, perfect coerenta, poate, dar, prin aceasta, nu si mai putin fictiva. Asadar, intreband lumea, omul ajunge sa inteleaga ca aceasta lume nu exista, de fapt, ci doar lumea creata de el, la nivelul constiintei sale, proces pe care, captiv fiind iluziei obiectivitatii, il numeste, adesea, re-creare. Dar, cum lumea pe care o creeaza, inevitabil, poseda in ea date preluate – prin educatie – din lumile celorlalti ajunge sa arunce punti de legatura catre celelalte constiinte intrebatoare, manat de aceeasi iluzie a obiectivitatii. Dialogul ce survine, in asemenea context, poarta mai mult pecetea monologului, cu o singura deosebire: monologul propriu ajunge sa fie provocat de monologul celuilalt.
In cele din urma, iluzia dialogarii dispare, treptat, ramanand, din nefericire, cealalta iluzie, etern-distrugatoare de timp, de istorie: iluzia obiectivitatii. Altfel spus, ramanand captivul definitiv al propriei lumi, al propriei viziuni, asupra unei realitati autocreate, la nivel mental, individul intrebator nu poate scapa de confuzia dintre singularitate si obiectivitate.