'Christus Vincit!' sau despre puterea credintei in inchisorile comuniste

DESCRIERE

Sora Clara (Catrina LASLAU) in dialog cu Aurora SASU

„CHRISTUS VINCIT” sau despre puterea credintei in inchisorile comuniste

Centrul International de Studii asupra Comunismului - Editura Fundatiei Academia Civica, 2023

Colectia Istorie orala – 44

Editor, studiu introductiv si aparat critic – Virginia ION

Extras/ Primavara anului 1963

Acum ne intoarcem la Miercurea Ciuc. Asta era spre sfarsitul detentiei?

Spre sfarsit. Asta era in ’62, deja. Si acuma suntem in ’63.

In ’63, ne-a scos sa spalam rufe la o scoala de corectie din apropiere. Ne-au adus niste pufoaice si pantaloni plini de ulei, probabil de la mecanici – cred ca era o scoala de mecanica, asa ceva era acolo. Si fetele m-au scos si pe mine. Eu nu voiam sa ies... Tot acolo, la inchisoare, in cadrul inchisorii eram, dar la spalatorie, unde eram bucuroase ca mai puteai sa te speli, sa-ti speli lucrurile... Si m-au scos si pe mine. Sigur ca fiecare aveam portie, norma. Eu, fiind bolnava, pana am spalat, sigur, m-am fortat, si a doua zi, cand ma trezesc, aveam ca niste oua aici, la brate si niste vene de fortare. Dar fetele au spus din nou sa viu si eu. Si: „Uitati, doamna, cum sa mai pot sa...” „Nu. Veniti cu noi, ca sa fiti cu noi. Noi va facem norma, numai sa puneti vreascuri”, cu vreascuri se incalzeau cazanele. Era o baie mica... adica, un cazan mic... si m-am dus acolo si bagam vreascuri. Am acceptat, pentru ca atunci iti dadea jumate de paine, o bucatica de marmelada si doua bucatele de slanina. Asta era ceva, stiti? Mai duceam si in camera la celelalte, care nu puteau sa iasa afara, ca sa guste si ele ceva din astea, saracele.

La un moment dat, intra o militianca, inchide usa, vine la mine acolo si zice: „Maicuta, eu nu mai inteleg nimic. Noua, la sedinte, mereu ne-au spus ca dusmanul cel mai mare al poporului este Biserica: preotii, maicile, calugarii” – acuma stia ca sunt calugarita. „Si eu vad, zice, tocmai contrariul aici. Sunteti de 14 ani aproape in puscarie – era ’63 deja, in primavara – si sunteti cele mai cumsecade, si sunteti ordonate si respectuoase fata de noi”