Vladimir NABOKOV | Apararea Lujin

DESCRIERE

Vladimir NABOKOV    |    Apararea Lujin

POLIROM, 2019

Colectia Biblioteca Polirom

Seria de autor – Vladimir Nabokov/ Opere 12

Traducere din limba rusa si note de Adriana LICIU

||||

I/ e x t r a s

Mai mult decat orice, il afecta faptul ca de luni avea sa fie Lujin. Tatal sau – adevaratul Lujin, Lujin cel varstnic, Lujin care scrisese carti – iesi de la el zambind, frecandu-si mainile deja unse pentru noapte cu crema englezeasca transparenta si, cu pasul lui catifelat de seara, se intoarse in dormitorul sau. Din pat, ridicandu-se putin, sotia il intreba:

„Ei, cum a fost?”

El isi scoase halatul de casa gri si raspunse:

„S-a aranjat. Nu s-a opus. Uff... mi s-a luat o piatra de pe suflet.”

„Ce bine..., spuse sotia, tragandu-si usor pe ea plapuma de matase. Slava Domnului, slava Domnului...”

Chiar fusese o usurare. Toata vara – grabita vara de vilegiatura, formata din trei miresme: liliac, fan cosit, frunze uscate – toata vara discutasera problema asta, cand si cum sa-i spuna, si amanasera, amanasera, taraganand-o, pana la sfarsitul lui august. Se invarteau prudent in jurul lui, in cercuri tot mai stranse, dar numai ce ridica el capul, si tatal incepea sa bata cu un interes nefiresc in geamul barometrului al carui ac arata totdeauna furtuna, iar mama disparea undeva in fundul casei, lasand toate usile deschise si uitand buchetul lung, dezordonat de campanule, pe capacul pianului. Frantuzoaica grasa care ii citea Contele de Monte Cristo, intrerupandu-si din cand in cand lectura ca sa exclame cu simtire „Sarmanul, sarmanul Dantes!”, le propusese parintilor lui sa ia ea taurul de coarne, desi se temea grozav de taurul acesta.