Michel HOUELLEBECQ | Serotonina (roman)

DESCRIERE

Michel HOUELLEBECQ    |    Serotonina  (roman)

HUMANITAS, 2019

Colectia HUMANITAS fiction – Raftul Denisei, coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din limba franceza si note de Daniel NICOLESCU

||||

Extras de la p. 39

Locuiam intr-un apartament spatios cu trei camere, la etajul 29 din turnul Totem, un fel de structura alveolara din beton si sticla, amplasata pe patru stalpi uriasi de beton brut, care amintea de ciupercile cu aspect respingator, dar, se pare, delicioase la gust, numite, cred, zbarciogi. Turnul Totem era situat in inima cartierului Beaugrenelle, chiar alaturi de Ile aux Cygnes. Uram turnul asta si uram cartierul Beaugrenelle, dar Yuzu adora namila aia de zbarciog din beton, „s-a indragostit de el pe loc”, asta le declara tuturor oaspetilor nostri, cel putin la inceputuri, poate ca si-acum le mai declara, dar eu renuntasem demult sa-i mai intalnesc pe oaspetii lui Yuzu, inainte sa soseasca ma inchideam la mine in camera si nu mai ieseam toata seara.

De cateva luni stateam in camere separate, ii lasasem „ansamblul parental” (un ansamblu parental inseamna tot o camera, dar are un dressing si o baie, semnalez acest lucru cititorilor mei care fac parte din paturile populare), iar eu stateam in „camera pentru prieteni” si foloseam baia alaturata, fara cada, un spalat pe dinti, un dus rapid, si gata.

Cuplul nostru se afla in faza terminala, nu mai putea fi salvat nicicum si de altfel nici n-ar fi fost de dorit, se cuvine totusi sa recunoastem ca dispuneam de ceea ce, de obicei, se cheama „o vedere superba”. Din salon, dar si din ansamblul parental se vedea Sena si, dincolo de arondismentul XVI, Bois de Boulogne, parcul Saint-Cloud si-asa mai departe; cand era frumos afara se zarea castelul Versailles. Camera mea dadea spre hotelul Novotel, aflat la vreo doua sute de metri distanta, si dincolo de el, spre cea mai mare parte din Paris, dar nu ma interesa privelistea, stateam mai tot timpul cu perdelele duble trase, detestam nu doar cartierul Beaugrenelle, ci intregul Paris, orasul asta infestat cu burghezi eco-responsabili, poate ca eram si eu burghez, dar nu si eco-responsabil, conduceam un 4X4 pe motorina – poate ca n-am facut cine stie ce lucru bun la viata mea, dar macar am contribuit la distrugerea planetei – si sabotam sistematic programul de triere selectiva desfasurat de administratia blocului, zvarlind sticlele goale de vin in lada de gunoi destinata hartiei si ambalajelor, deseurile perisabile in pubela pentru colectarea sticlelor.