Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Memorii si jurnale / Vintila Horia, un ganditor pentru mileniul trei
Vintila Horia, un ganditor pentru mileniul trei
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-0103

Editura: Eikon

Pret: 59,00 lei

Vintila Horia, un ganditor pentru mileniul trei Lucrarile colocviilor stiintifice internationale:Centenar Vintila Horia (1915-1992) – Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, 4 decem...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Vintila Horia, un ganditor pentru mileniul trei
Vintila Horia, un ganditor pentru mileniul trei

(0 opinii)

Pret: 59,00 lei

Vintila Horia, un ganditor pentru mileniul trei

Lucrarile colocviilor stiintifice internationale:

Centenar Vintila Horia (1915-1992) – Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, 4 decembrie 2015

Centenario Vintila Horia (1915-1992) – Universitatea din Alcala de Henares, 17 decembrie 2015

Volum coordonat de Georgeta Orian si Pompiliu Craciunescu

Editura EIKON, 2017

||||

Extras din Nota preliminara

De altfel, pentru cine doreste si poate sa vada, tine de evidenta ca anvergura si profunzimea operei, iluminate de rafinamentul robust al gandirii transgresiv-integratoare, il proiecteaza pe autorul profeticei Persecutez Boece! In afara timpului sau. Inconjurat de ilustrele sale personaje conceptuale (Ovidiu, Platon, Rilke, Boetiu, El Greco, Cervantes), scriitorul Vintila Horia in-chipuie o contemporaneitate neviciata de timp. Studiile care i-au fost consacrate in vremea din urma – sporite, iata, prin volumul de fata – stau marturie. Parcurgandu-le si calatorind, indeosebi, in cosmosul operei, un alt (dar conex) adevar se impune cu forta de corolar:

Vintila Horia este mai mult decat un scriitor: el este un ganditor. Or, orice ganditor demn de acest nume – „rari si putini-s”, ar spune Eminescu – scapa clasificarilor carteziene, insensibil fiind prin insasi natura sa la sirenele canonizante sau la vocile ragusite ale falsilor profeti. Convins ireductibil ca literatura constituie o cale de cunoastere, iar omul viitorului este „acela in care cel ce a fost il intalneste pe cel ce va fi, intr-un spatiu-timp ne-euclidian”, ”taranul de la Dunare” se dovedeste un ganditor pentru mileniul trei.

Extras de la p. 95

Inceputurile exilului lui Ovidiu la Tomis sunt foarte defavorabile, greu de suportat. Deteritorializarea intrerupe linistitorul continuum al identitatii. Poetul se simte strain printre daci si chiar este considerat strain de locuitorii Tomisului pentru ca reprezinta, pur si simplu, un alt sistem de valori decat cel acceptat de localnicii Tomisului, ceea ce inseamna un pericol si teama, iar „teama de necunoscut – subliniaza Georgeta Orian – este o piedica in cunoasterea reciproca”. Cand poetul cunoaste treptat traditia locurilor de exil, gaseste si modul propriu de acces la cunoasterea Celuilalt. Pentru a parafraza cuvintele lui Vintila Horia pe care le rosteste prin intermediul lui Ovidiu, exilul pentru poetul roman nu mai are sens tragic, are un tel care se lasa intrezarit. Ovidiu intelege si accepta, ceilalti nu mai sunt straini, nici el nu mai este strain pentru ceilalti. Roma nu se mai afla la incrucisarea tuturor drumurilor, „Dacia, periferia Imperiului, se afla in centrul lumii”. Exilul, ca indepartare de tinuturile natale isi pierde din dramatism, cand Ovidiu descopera universalitatea conditiei umane si intelege importanta valorilor sufletesti care trebuie sa-l preocupe inainte de toate. Exilul a incetat sa fie traumatizant, capatand pentru Ovidiu dimensiunile unui acasa unde si-a facut prieteni, Tomisul devenind un centru, „un loc unde se aduna - vorba lui Cornel Ungureanu – toate firele lamuritoare ale inceputului de lume”.

La batranete, Ovidiu – dandu-si seama de situatia politica de la Roma, afland de crime politice care „au intrat in obiceiurile imperiului - nu are de ales, „dat fiind ca intoarcerea la Roma este de neluat in seama, cel putin in viitorul apropiat”. Hotaraste definitiv sa ramana cu noii sai prieteni care ii asigura deplina lor prietenie si stima: „Daca ai tai te uita, noi nu te uitam.”

Ovidiu, impacat cu noua lui soarta, cea a unui cetatean de pe meleagurile Tomisului, isi regaseste o patrie noua, acceptand „constiinta propriei diferente”, dar si a noii sale identitati: „imi raman putini ani de trait si ar fi bine sa mi-i petrec intre zambete prietene, in mijllocul unei paduri in care centurionii n-au ajuns inca.”

citeste mai mult
Editura:
An aparitie:
2019

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie