Tineretile unui ciocoias – Viata lui Dimitrie FOTI MERISESCU de la Colentina scrisa de el insusi la 1817

DESCRIERE

Tineretile unui ciocoias – Viata lui Dimitrie FOTI MERISESCU de la Colentina scrisa de el insusi la 1817        

O editie de Constanta VINTILA-GHITULESCU

HUMANITAS, 2019

Colectia Memorii | Jurnale

||||

Extras

Intr-o zi, stam dupa citirea tragidii lui Orest si a lui Erotoclit si ma miram. M-am hotarat ca sa-mi fac si eu o istorie pentru celi mie intamplati.

Eu sint nascut la anul 1797, botezat de Hagi Moscu. Taica facea negutatorie cu cirezi. Toamna le taia la zalhana la Colintina. I sa zicea cuparu Foti Merisescu. La anul 1802 mi-aduc aminte ca la cutremuru cel mare aveam o morisca cu ciocani in gradina din apa ce invartea roata din Dambovita, din sus de baile turcesti. Gradina era a unchiului, paharnicu Manolachi, tot Merisescu. La 1806 toamna au venit muscalii. Era si turci in Bucuresti, la Radu Voda in turn era arvati (mercenar, croat sau sarb, ned) si oliteni (pentru ce, nu stiu). S-au facut mari frica in Bucuresti, cu turcii, Tiresinikiolu pasa turcesc de la Giurgiu, Sitan sisipada.

Mi-aduc aminte ca si fameile cu cobilita sparia pa turci. Zicea ca fugeau fara sai si fara fraie, dar noi, copiii, si mai mari intre noi, am iesit pe Podul Tirgului de Afara, tocmai unde se face Tirgu Mosilor. Muscalii vinea pe drumul Colintinii. Era insirati, ni se parea ca capatul ajungea la Pantelimon. Era cazaci cu suliti lungi, era dragoni. Ni se parea ca au doua capiti, avea sabii in mina lata, iara pa gios era un mare sir cu haine vierzi, peni in cap de cal. Si da tunuri, cite unu, cite unul mergea randul pana la Pantelimon, dara ce era mai frumos ca nu se mai auzea nimarea de cantarea muzicilor; si batea tobi[le] lor, cazacii canta din gura, dragonii cu trimbitele si vanatori, incet, tot rindu. Poati mai tot Bucurestii iesisera la camp, de privea. Au intrat in targ tomai mai noaptea. Noi, baietii, mergeam toti dupa muzica dragonilor, ca aceia intra in Bucuresti. Auzeam ofiterii, striga: „Na prava, na leva, cistka” (La stanga, La dreapta, Pentru onor!), zicea. Asta era dupa taierea domnului Angerliu. (Constantin Hangerli, domn al Tarii Romanesti intre 1797-1799, executat din porunca sultanului la 1799.