Rationalitatea. Provocari actuale

DESCRIERE

Maria OPREA, Caius-Claudius CUTARU (coordonatori)
Rationalitatea. Provocari actuale
Editura EIKON, 2025

Extras/ III. Rationalitate si societate/ Matei Simandan/ Presupozitiile rationalitatii in analiza teoriilor institutionale
Resorturile explicative din stiintele sociale pleaca de la premisa de rationalitate a proceselor care au loc in actiunile si interactiunile indivizilor. Aceasta inseamna ca fenomenele sunt produsul ratiunilor si rationamentelor indivizilor implicati in producerea acestora, iar demersurile rationale reprezinta modalitatea prin care se realizeaza intelegerea actiunilor si semnificatiile ce le sunt asociate. In plus, aspectele mentionate servesc la formularea predictiilor privind comportamentul celorlalti in diferite contexte sociale sau organizationale. Pe langa asumptia rationalitatii, alt motiv prezentat in explicatia din stiintele sociale este ca aceasta abordare nu face referiri ontologice despre specificul actiunii umane. In schimb, este adoptata o pozitie mai prudenta conform careia „nu conteaza neaparat cum gandeste omul si relatia dintre gandurile si actiunile sale, ci faptul ca schemele rationaliste ne pot oferi modele explicative simple si eficiente, precum si predictii rezonabil de bune” (Paul C. Toth) In acest caz se poate afirma ca teoreticienii din stiintele sociale invoca rationalitatea din cel putin trei considerente: omul este o fiinta rationala si ca intre temeiurile constient formulate si actiunea propriu-zisa este o relatie de tip cauzal, prin invocarea gradelor de rationalitate, explicatia din stiintele sociale prezinta o eficienta sporita din punct de vedere metodologic; stiintele sociale isi asuma un model de rationalitate structurat in jurul explicatiei, intelegerii si interpretarii, model care conduce la abordari specifice pentru investigatiile din acest domeniu.