Octavian SIMU | Arhitectura japoneza veche

DESCRIERE

Octavian SIMU    |    Arhitectura japoneza veche

Editura Paideia, 2006

||||

Extras

Interesant este ca locuinta de tip tateana a continuat sa fie construita si folosita de oamenii de rand, de populatia cea mai saraca si pana in asa numita „perioada veche”. Se facea simtit astfel un ecou al structurii sociale primitive, altminteri, cei din patura sociala superioara sau mai instarita, renuntasera la practicile preistorice si confectionau altfel de locuinte.

Arheologia este saraca in dovezi legate de bordeiul tateana. E si firesc sa fie asa pentru ca materialul de constructie (lemn, paie, stuf) era perisabil prin definitie, totusi unele situri arheologice, mai ales in Japonia centrala si rasariteana, au urme din neolitic. S-au identificat resturi de gropi in care au fost candva infipti tarusi de lemn. Denivelarea solului schiteaza acolo un desen circular sau o forma asemanatoare a fostei adancituri in pamant.

Aceste situri se afla, de regula, in apropierea unei surse de apa proaspata. [...]

Nici cronicile japoneze de mai tarziu, e drept, nu sunt lipsite de informatii despre locuintele ingropate sub pamant. Oamenii epocii Yamato, atunci cand se refereau la aborigeni (ainu), considerandu-i dusmani, ii numeau tsuchigumo (paianjenii pamantului). In Nihongi se descrie o populatie „barbara”, asa numitii Emishi din rasarit, care pe la anul 300 locuiau „iarna in gropi si vara in cuiburi”. Nu e de neglijat nici amanuntul ca insisi cuceritorii, veniti din sud, s-au folosit de forma de locuinta muro, sapata in pamant, probabil avand o dimensiune mai mare. Alte detalii despre acest muro nu se mai cunosc.