Insule de soare de Cristina CHEVERESAN

DESCRIERE

Cristina CHEVERESAN
Insule de soare. De la Mediterana la Atlantic
Cu fotografiile autoarei
HUMANITAS, 2024
Colectia memorii | jurnale | calatorii
 

Extras/ Argument - Cristina CHEVERESAN
Insemnarile de fata sunt dedicate unui sir de calatorii care au stat sub semnul intensitatii, uimirii, stupefactiei, revoltei. Ele s-au asezat in pagina in anii din urma, consemnand – fie in timp real, fie retrospectiv – experiente derulate intre 2017 si 2022. Secvente de jurnal, notite de calatorie, travel writing, textele surprind momente de gratie si de evadare dintr-un cotidian devenit tot mai sumbru si deconcertant sub multiplele amenintari ale pandemiei, razboiului, provocarilor socio-politice, ideologice, climatice galopante. Contrazicand latura intunecata a perioadei, ele reprezinta varful unui aisberg al renuntarilor, anularilor, amanarilor, schimbarilor de planuri. Sunt mostre de supravietuire a sperantei si bucuriei nedisimulate de a explora, a experimenta, a (re)descoperi, a admira.
Exercitii spontane de suspendare a neincrederii, detasarii, blazarii, ele pot parea naive sau exaltate celui ce nu impartaseste tipul de entuziasm si incarcare cu adrenalina care-l anima pe calatorul de vocatie. N-am fost inzestrata cu spiritul intreprinzator al profesionistilor aventurii, obisnuiti cu provocarile autostopului, catararii, drumetiilor cu grade variate de dificultate, dormitului la cort sau in natura, negocierilor palpitante de spatii si drepturi. Imi asum insa curiozitatea si deschiderea celui pentru care calatoria reprezinta o modalitate cvasimiraculoasa de transpunere a sinelui intr-un alt context, cu noi circumstante ale locuirii ce se cer descifrate, studiate, testate prin imersiune directa, amanuntita si, pe cat posibil, tihnita.

Extras/ Aquarela do Brasil
Daca m-ar fi intrebat cineva acum un an cand voi ajunge in America de Sud, cel mai probabil as fi ras. Aer usor distrat, usor stanjenit, al celui ce nu-si imagineaza ca un vis cu ochii deschisi ar fi posibil. Urma sa petrec aproape doua saptamani intr-o Brazilie ce avea sa mi se dezvaluie cu o generozitate iesita din comun, ca pentru a-mi rasplati increderea de a o alege si a ma aventura. Multi ma avertizasera: „E periculos, instabil, nerecomandabil!”. Obisnuita cu explorarea partii de nord a Americilor, jinduind dupa mai mult, nu luasem niciodata in considerare explorarea sudului: invaluit in mit si mister, inaccesibil din diverse puncte de vedere. meseria de profesor are insa recompense neasteptate. Apartenenta la Uniunea Europeana, avantaje de neinteles carcotasilor.
Inceput de toamna, competitie intrauniversitara. Fara mari sperante, ma trezesc dintr-o data fericita castigatoare a unui grant Erasmus+. Mobilitate de predare de zece zile, in cea mai mare tara a continentului de neatins, dar studiat prin carti, documentare, filme, site-uri de calatorie. Nu-s mici bucuria si nelinistea. Dupa numeroase stagii vest-europene, prima cooperare cu Partner Countries: tari non-UE, contracte de colaborare si schimb academic intr-o sectiune speciala a aceluiasi program-cadru. Experientele variate nu ma pregatisera pentru ce avea sa urmeze: oameni calzi, primitori, talentati, pasionati de ce fac, deschisi, dornici sa-mi impartaseasca tot ce au mai bun de oferit institutia si zona lor.