Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Bucuresti, kilometrul zero: o istorie ilustrata a calatoriilor literare de Corina CIOCARLIE

0 opinii / Scrie o opinie
  • 48,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Corina CIOCARLIE
Bucuresti, kilometrul zero: o istorie ilustrata a calatoriilor literare
Editura Tracus Arte, 2021
 

Extras/ Galceava centrului cu periferia/ p. 61
Potrivit lui Pascal, Dumnezeu e “o sfera infinita al carei centru e pretutindeni, iar circumferinta nicaieri” – un paradox prelungit de George Poulet, in Metamorfozele cercului, printr-un impas ontologic: cand te asezi in centru, circumferinta dispare, iar cand te situezi pe circumferinta, nu mai exista centru. Pe harta orasului, ca si in imaginarul colectiv, centrul geografic nu prinde contur decat in masura in care il definesc marginile. Istoria Bucurestilor s-a scris, dupa cum o arata Adrian Majuru, prin perpetua extindere a limitelor orasului, hotarnicite abia la 1830. Capitala de azi s-a nascut din puzderia de mahalale aparute haotic („in jur de 120 mentionate in documente”), din miscarea browniana a multimii pestrite venite de pretutindeni sa se aseze aici. Daca turcismul mahalla desemna odinioara orice cartier – marginal sau central -, in timp, el s-a identificat cu periferia, pe masura ce mahalalele centrale – Scaunele, Udricanii, Sarindar, Popa Darvas, Batistei, Pitar Mos – se topeau, unele dupa altele, „in sanul unui oras cosmopolit”, iar suburbiile incepeau sa fie impinse spre nord (Grivita, Crangasi, Giulesti Sarbi, Bucurestii Noi), spre est si sud-vest (Pantelimon, Berceni, Ferentari, Dudesti-Cioplea, Floreasca, Fundeni, etc.) (Bucurestii mahalalelor sau periferia ca mod de existenta).
Dinamica urbana e perfect vizibila in paginile literaturii si se rezuma, in mare parte, la galceava centrului cu periferia. Mahalalele de ieri au devenit centrul de azi al Bucurestiului si, prin ricoseu, hipocentrul trepidatiilor narative: Ion Ghica isi aminteste plimbarile cu luntrea „prin mahalaua Izvorul” (Baltaretu), Nicolae Filimon pomeneste „mahalaua numita in vechime Popa Darvas, iar acum Biserica Alba dupa Podul Mogosoaiei” (Ciocoii vechi si noi), in timp ce Barbu Stefanescu Delavrancea descrie o noapte de toamna in care nu se aude decat „latratul cainilor din mahala” pe „ulitele stramte si dosnice de pe langa Gradina Icoanei” (Iancu Moroi)