Memoriile lui Ernst ROEHM

DESCRIERE

Memoriile lui Ernst ROEHM

CORINT BOOKS, 2018

Traducere din limba engleza se Sorin CRISTESCU

Prefata de Florin MUELLER

Introducere de Eleanor HANCOCK

Extras/ Cuvantul-inainte al autorului

Meseria de soldat se poate invata, dar cand este vorba despre sufletul de soldat, atunci cu asa ceva trebuie sa te nasti.

Inca din copilarie am avut un singur gand: sa devin soldat.

Prietenii trebuiau sa se joace cu mine de-a soldatii. Pe pajistile intinse care inconjurau casa parinteasca de la Muenchen am purtat primele lupte in camp deschis.

Timpul liber mi-l petreceam la cazarma „Regele Maxilmilian al II-lea” sau pe terenurile de calarie si eram bine vazut printre soldati. Atunci am capatat si prima rana.

Judecand dupa familia din care proveneam, nu aveam vreo inzestrare ereditara pentru a deveni soldat. Ce-i drept unchiul meu, Siegmund Roehm, luptase si se distinsese in asa masura in razboiul de la 1870-1871, incat i s-a permis sa asiste la proclamarea imperiului in Sala Oglinzilor de la Versailles. Ii placea cand vedea ca am stofa de soldat si imi povestea adesea multe lucruri despre razboaie si soldati. Tatal meu nu a fost soldat. Aproape toti stramosii mei au fost functionari in slujba regilor sau a printilor. Cel mai vechi stramos pe care l-am putut descoperi se numea Thomas Roehm si a trait pe la 1600, fiind consilier la primaria din Hirschberg an der Saale.

Tata era aspru cu el insusi, animat de spiritul dreptatii si foarte chibzuit. In anii tineretii, calatorise mult si fusese autoditact. Era un functionar regal de scoala veche. La batranete, s-a alaturat miscarii populare din proprie convigere