Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Filosofie / Eseu de filosofie concreta, Gabriel Marcel
Eseu de filosofie concreta, Gabriel Marcel
de Gabriel Marcel
(0 opinii)
Cod produs: 978-606-664-924-7
Autor: Gabriel Marcel
Editura: Tracus Arte

Pret: 35,00 lei

Gabriel Marcel  |  Eseu de filosofie concreta. Editura TracusArte, 2018. Colectia Filosofia credintei, colectie coordonata de D.Tepeneag. Traducere din limba franceza de Cristina Savoiu. Ext...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Eseu de filosofie concreta, Gabriel Marcel
Eseu de filosofie concreta, Gabriel Marcel

(0 opinii)

Pret: 35,00 lei

Gabriel Marcel  |  Eseu de filosofie concreta. 
Editura TracusArte, 2018. 


Colectia Filosofia credintei, colectie coordonata de D.Tepeneag. 
Traducere din limba franceza de Cristina Savoiu. 

Extras din Capitolul Fiinta intrupata, reper central al reflectiei metafizice 
Pot spune, cred, fara exagerare, ca toata stradania mea filosofica poate fi caracterizata ca fiind orientata spre producerea – am o aversiune fata de acest termen – curentelor prin care viata renaste in unele zone ale spiritului ce pareau lasate de izbeliste, prada lancezirii si descompunerii. De unde si importanta iesita din comun a evenimentului, chiar daca pur launtric, situat acolo unde este cu neputinta ca el sa fie asociat unei circumstante obiective si care sa poata fi precizata. De repetate ori, am avut prilejul sa subliniez importanta metafizica a intalnirii, departe de a vedea in aceasta, dimpreuna cu rationalistul, o simpla alaturare, la cheremul hazardului; pana in ziua aceea, eu insa nu observasem niciodata ca sunt posibile intalniri in planul gandirii insesi. A intalni pe cineva nu inseamna doar a te intersecta, inseamna a te afla macar o clipa alaturi de el, impreuna cu el; inseamna, as spune cu un termen pe care ar trebui sa-l folosesc mai mult decat o singura data, o co-prezenta. Sunt multe gandurile carora le dam tarcoale fara a le intalni vreodata, fara ca ele sa ni se dezvaluie, fara ca ele sa fie prezente pentru noi si, as mai spune, fara ca noi sa ne dedam lor. Pentru cine merge la esenta lucrurilor, a iesi cu adevarat in calea unui gand este un eveniment care, fara indoiala, nu se petrece la voia intamplarii ci este pregatit asemenea intalnirilor din planul realitatii sensibile – eveniment care se face totusi insotit de un soc dintre acelea care ritmeaza cumva viata sufletului.
Reflectiile acestea ar trebui impinse mai departe; ele isi vor capata deplina semnificatie doar la capatul acestei prezentari; cred, totusi, ca, inca de pe acum, ele va pot conduce catre o filosofie concreta care cultiva neincrederea si fata de orice fapt si fata de orice este depersonalizat, o filosofie care va tinti intotdeauna sa restabileasca firele pe care o anumita ideologie pare ca, dimpotriva, isi propune sa le rupa ori de cate ori o poate face. Recunosc prea bine tonul oarecum bergsonian al acestor afirmatii; ar trebui totusi introduse aici mai multe nuante. Bergsonismului ca sistem ar trebui sa i se opuna bergsonismul ca mod de gandire; n-as avea o dificultate sa subscriu la acesta, cu conditia de a-l considera in cel de-al doilea sens. Se afla in el ceva daca nu de luat aminte, atunci ceva prin care sa ne apropiem de viata concreta a inteligentei – intrucat ea este cercetare, investigatie creatoare -, insa numai cu conditia de a ne debarasa fara preget de teoria inteligentei pe care ne-o prezinta bergsonismul ca sistem. Va invit sa remarcati aici ca, in locul unei abordari empatice a inteligentei si a comuniunii cu aceasta, , eroarea sistemului consta in aceea ca nu prezinta decat o schema intelectualizata ea insasi, la care inteligenta nu se lasa redusa decat daca este asimilata produselor sale. Pe scurt, distinctia fundamentala nu este, cred, aceea care deosebeste inteligenta de instinct ori chiar de intuitie, ci aceea care permite a deosebi cumva gandirea ganditoare de gandirea gandita.
O filosofie concreta este o filosofie a gandirii ganditoare; ea nu se poate constitui decat printr-un soi de primejdioasa si necurmata acrobatie. Stiu de pe acum ca, in ceea ce va urma, exprimarea, terminologia vor fi oricand inexacte; pe cat imi va sta in putinta, ma voi stradui sa-l ajut eu insumi pe cititor sa opereze acea indreptare a viziunii launtrice care, nadajduiesc, ii va ingadui sa patrunda dincolo de cuvintele firave de care, in pofida a ceea ce simt, ma voi vedea silit a le folosi. 
Sa fie, totusi, foarte limpede – iar asta pentru a nu da nicio sansa vreunei neintelegeri ce s-ar putea dovedi foarte grava – ca filosofia gandirii ganditoare nu are nimic in comun cu idealismul subiectiv; ba, intr-un anume sens, este chiar inversul acestuia; pentru mine, ca si pentru domnul Maurice Blondel, gandirea ganditoare nu se constituie decat printr-un soi de necontenita alimentare care ii sustine comunicarea perpetua cu Fiinta insasi; comunicare pe care, desigur, ii este dat nu s-o intrerupa, ci s-o aboleasca in idee; atata doar ca, in masura in care ea se ataseaza de aceasta fictiune, risca nu doar sa se devitalizeze ca atare, ci si sa alunece spre cea mai nefasta dintre idolatrii.  
Aflarea unui punct de pornire nu constituie decat in aparenta demersul initial al unei cercetari filosofice, oricare ar fi aceasta. De reamintit ca, intre punctul de pornire, oricare ar fi acesta, si tipul de finalitate prin care se defineste gandirea unui filosof, exista o polaritate absoluta. Inainte de a ma lansa in cautarea unui punct de pornire, trebuie mai intai sa-mi pun intrebarea: cum si catre ce ma indrept?
Este evident, de pilda, ca daca as nazui sa alcatuiesc un sistem notional ale carui elemente sa fie legate printr-o inlantuire dialectica riguroasa pe cat posibil, m-as putea afla atunci in situatia de a cauta un principiu care sa fie logic indubitabil – cu alte cuvinte, un principiu care sa nu poata fi pus la indoiala fara a genera contradictie.

citeste mai mult
Editura:
An aparitie:
2018

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie