Elogiu esecului de Costica BRADATAN

DESCRIERE

Costica BRADATAN

Elogiu esecului. Patru pilde de umilitate

SPANDUGINO, 2024

Colectia PERPETUO – coordonata de Bogdan TATARU-CAZABAN si Miruna TATARU-CAZABAN

Traducere din limba engleza de Vlad RUSSO

Extras din textul autorului/ 1 - Intr-o lume cazuta/ pp. 23-24

Din perspectiva lui Dumnezeu, existenta lumii este un neajuns, aratau gnosticii. Nici lumea, nici noi nu eram meniti existentei. Nonexistenta este perfectiune in cel mai inalt grad; din clipa in care exista, un lucru decade. In gnosticism, lucrurile nu exista – cad in existenta. Orice cosmogonie gnostica ofera o explicatie a acestui eveniment, aratand ce l-a declansat, cine e raspunzator si cat de grava e caderea. Cu ea incepe drama omului, care e, in mod semnificativ, o drama a esecului. Fiindca, potrivit argumentului gnostic existenta cosmica este rodul unui esec primordial. „Lumea – citim in Evanghelia gnostica a lui Filip – s-a nascut dintr-o greseala.” Cel care a facut-o „a vrut-o incoruptibila si nemuritoare”, dar „n-a izbutit sa-si atinga scopul; fiindca „lumea n-a fost niciodata incoruptibila, cum n-a fost nici cel care a facut-o”.

La fel ca lucrarea mestesugarului nepriceput care a injghebat cosmosul, oamenii n-arata nici ei prea grozav. Intr-un fel sau altul, omenirea nu izbuteste sa se ridice la nivelul asteptarilor sugerate de modelul sau divin. In anumite versiuni gnostice ale Creatiei, creatorul lumii surprinde un crampei al arhetipului fiintei umane aflat in „creierul inteligibil al Dumnezeului cel adevarat aflat in cea mai inalta sfera”. Abia daca-l poate vedea, daramite sa-l studieze. E insa intr-atat de coplesit de admiratie si orbit de pasiune, incat nu intelege ca nu se pricepe sa dea existenta unui asemenea model ideal. Rezultatul e deplorabil – atat de departe de original, incat nu-i seamana deloc. De fapt, creatorul nici nu trebuia sa se apuce de treaba asta, acum insa e prea tarziu: omenirea a fost adusa la viata, iar esecul e sortit sa dainuie.