DESCRIERE
Nicu GAVRILUTA, Vasile BANESCU - Homo religiosus si simulacrele realitatii
Editura Eikon, Bucuresti – 2019
Extras/ Ce inseamna sa fii prost? (p. 122)
N.G.: [...] Ne amuza, dar sub masca noastra vesela exista o doza consistenta de ingrijorare si tristete. In joc este o maladie grava a educatiei romanesti, din moment ce unii adolescenti sunt in masura sa produca asemenea afirmatii. Nu le-am memorat, dati-mi voie sa citesc.
V.B.: Va rog!
N.G.: Unele sunt produse intr-un registru erotic, ceea ce denota un curaj nebunesc al elevilor. Altele, dimpotriva, sunt emise intr-un registru cuminte, calm, academic. Iata cateva dintre ele: „Inima este cel mai important organ genital al omului”; „Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze”; „Calin tine de mana mireasa care are parul lung de fericire. Ea lupta sa puna mana pe dragostea flacaului”; „Limba latina este o limba moarta care nu se poate vorbi decat prin scris”; „Dupa caderea Imperiului Roman, o parte din latina clasica, defuncta, a devenit bulgara. Limba romana are la baza limba bulgara amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slave”; „In secolul al XV-lea, limba vorbita era considerata vulgara si de aceea n-o vorbea nimeni”...
V.B.: Nu multa lume stie asta.
N.G.: [...] O perla despre Nichita Stanescu suna cam asa: „Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. Se mira de faptul ca oamenii aud si au urechi. Ce, el n-a avut urechi? Nu poate si el sa se mire? Ma rog, dar asa este in poezie...”.
[...]
N.G.: Cred ca cea mai grava forma a prostiei omenesti este cea care te pune in situatia sa ratezi esentialul in viata. Sa nu-ti pui niciodata, ca om simplu, nu ca specialist, intrebarile capitale: Cine sunt? De ce exist? Care este sensul vietii? Ce inteleg din misterul iubirii? Care este taina mortii?...
