Omul in cautarea sensului vietii - Viktor E. Frankl

DESCRIERE

Viktor E. Frankl  |  Omul in cautarea sensului vietii. 
Editura Meteor Press, 2009. 

Traducere din limba engleza de Silvian Guranda.

Extras de la p.27-28
Aproape toti cei din transportul nostru traiau cu iluzia ca vor fi crutati, ca totul va fi bine. Nu ne dadeam seama de logica din spatele lucrurilor care urmau sa ni se intample in curand. Ni s-a spus sa ne lasam bagajele in tren si sa ne aranjam pe doua randuri – femeile pe un rand, iar barbatii pe celalalt – pentru a fi trecuti in revista de un ofiter superior SS. Indeajuns de surprinzator, dar am avut totusi curajul sa-mi ascund bocceluta sub haina. Fiecare om din randul meu a fost trecut in revista de ofiter. Mi-am dat seama ca as fi in pericol daca ofiterul mi-ar desoperi bocceaua. M-ar fi snopit in bataie, cel putin. Stiam asta din experienta. Instinctiv, la apropierea ofiterului mi-am indreptat spatele, asa incat acesta sa nu observe incarcatura mea grea. Apoi m-am trezit nas in nas cu el. Era un barbat inalt, subtirel, ce arata bine in uniforma lui impecabila5. 
5 (nota trad.) – Frankl vorbeste aici despre Josef Mengele, supranumit si “ingerul mortii”, medic si ofiter SS in lagarul de la Auschwitz-Birkenau, unde nu numai ca se ocupa de selectiile prizonierilor, ci efectua experimente medicale “stiintifice”, adeseori pe viu, pentru “a investiga si testa” capacitatile organismului uman. Nu numai ca detinutilor nu li se dadeau informatii privitoare la consecintele acestor experimente, dar nici macar nu li se cerea acceptul, fiind siliti sa le suporte. Aceste experimente “medicale” le aduceau adeseori nefericitilor “cobai umani” moartea, sau cel putin ii desfigurau sau ii lasau cu diverse handicapuri permanente, ca sa nu mai mentionam traumele sufletesti pe care acestia erau obligati sa le indure. 
Ce contrast intre el si noi, atat de neingrijiti si nespalati dupa lunga noastra calatorie! Afisase un aer de linistita nepasare, sustinandu-si cotul drept cu mana stanga. Cu mana dreapta ridicata, indica tacticos cu aratatorul fie spre dreapta, fie spre stanga. 
Acum imi venise randul. Cineva imi soptise ca dreapta insemna munca, in timp ce stanga era pentru cei bolnavi sau inapti de munca, care urmau sa fie trimisiintr-un lagar special. Am asteptat ca lucrurile sa-si urmeze cursul – era prima dintre numeroasele astfel de situatii care urmau sa se  produca. Bocceaua ma tragea un pic spre stanga, dar m-am straduit sa stau drept. SS-istul m-a privit, a parut ca ezita, apoi si-a pus mainile pe umerii mei. Am incercat din rasputeri sa par zvelt, iar el ma intoarse de umeri, foarte incet, spre dreapta, asa ca m-am indreptat in directia respectiva. 
Semnificatia jocului cu degetul ne-a fost explicata in seara aceea. Fusese vorba de prima noastra selectie, de primul verdict dat asupra noastra – viata sau moarte. Pentru marea majoritate a celor din convoiul nostru, adica pentru aproximativ 90% dintre noi, a insemnat moartea. Sentinta a si fost dusa la indeplinire in urmatoarele cateva ore. Cei care fusesera orientati spre stanga au fost dusi de la gara direct la crematoriu. Cineva care lucrase acolo mi-a spus ca respectiva cladire avea scris deasupra usii cuvantul “baie” in mai multe limbi europene. La intrare, fiecarui prizonier I se inmana o bucata de sapun, iar apoi... Din fericire nu trebuie sa descriu eu ce se intampla acolo. S-au scris deja multe istorisiri despre aceste orori.