Ana NOVAC - Priciul. Le grabat

DESCRIERE

Ana NOVAC - Priciul. Le grabat

Editura Eikon, Bucuresti – 2020

Traducere din limba franceza: Luminita BOGDAN si Cristian PENES

Extras/ Prefata – Lagarul nostru cel de toate zilele – Eliza MACADAN

[...] La Bucuresti, pana sa fuga definitiv in Franta, Anei i s-au jucat piese. A fost secretara lui Camil Petrescu. La Bucuresti, pana la moartea ei, a mai avut cateva cunostinte – asta avea sa-mi marturisesca la telefon, ultima data cand am vorbit, in anul 2009. Tot la Bucuresti, Ana a fost continuu urmarita de securitatea regimului de atunci. Iar dupa caderea regimului de atunci, caini de paza bine dresati au stiut sa tina bine ascunsa identitatea acestei scriitoare pe care ar fi trebuit s-o adoptam demult. Ana Novac mi-a acordat la Paris, in 1993, un interviu pe care nu vrut sa mi-l publice. La Bucuresti, inclusiv la revistele literare, mi se raspundea ca nu au auzit de acest nume. E usor de imaginat ca am incercat sa obtin informatii din interiorul zonei crepusculare. Cu chestiunea elucidata – „Ana Novac a fost pusa la index imediat dupa plecare si oricum nu are importanta pentru literatura romana” – am lasat totul balta pentru multa vreme. Multe cincinale. Nu ne-am mai vazut. Am vorbit la telefon atunci cand eu o sunam, rar, pentru ca nu ma tinusem de promisiune – ar fi trebuit sa ne petrecem verile pe insula Skopelos, dar eu nu am putut pleca din lagarul in aer liber care era si este Occidentul. Mi s-a parut mereu ca ce fac e important. Ca aduce o forma macar mica de bine, dar manifestat altcumva, pe dos, poate. Nu a avut prieteni printre scriitorii de la Paris. Nu a avut prieteni. Nu a reusit niciodata sa isi puna sufletul in manile altcuiva decat ale unui Dumnezeu numai al ei. Un Dumnezeu ironic. [...] Ana mi-a daruit sansa de a ma ocupa de o buna parte din opera ei in limba romana. Aceasta carte este primul meu pas.