Zgomotul lucrurilor in cadere de Juan Gabriel VASQUEZ
- Cod produs:CT_0315
- Autor: Juan Gabriel Vasquez
- Editura: Polirom
-
24,95 lei
DESCRIERE
Juan Gabriel VASQUEZ
Zgomotul lucrurilor in cadere
POLIROM, 2019
Colectia Top10+
Traducere din limba spaniola de Marin MALAICU-HONDRARI
Extras/ I – O singura umbra lunga/ pp. 9-10
Primul dintre hipopotami, un mascul negru perlat, cantarind o tona si jumatate, a fost ucis la mijlocul anului 2009. Cu doi ani in urma, scapase din fosta gradina zoologica a lui Pablo Escobar, situata pe valea fluviului Magdalena, si in timpul cat a fost liber a distrus culturi, a dat iama in adapatorile vitelor, a bagat spaima in pescari si a atacat taurii unei ferme zootehnice. Lunetistii care l-au gasit i-au tras un glont in cap si alltul in inima (cu cartuse de calibru .375, caci hipopotamii au pielea groasa); s-au fotografiat cu hoitul, un morman intunecat si rugos, un meteorit prabusit de curand; si chiar acolo, in fata aparatelor foto si a primilor curiosi, sub coroana unui arbore ceiba care-i apara de soarele violent, au explicat ca, din cauza greutatii sale, animalul nu putea fi transportat intreg si au inceput imediat sa-l transeze. Eu ma aflam la vreo doua sute cincizeci de kilometri mai la sud, in apartamentul meu din Bogota, cand am vazut imaginea pentru prima data, pe o jumatate de pagina dintr-o revista de prestigiu. Asa am aflat ca maruntaiele i-au fost ingropate chiar pe locul unde a fost omorat si ca picioarele si capul au fost donate unui laborator de biologie din orasul meu. Am mai aflat si ca hipopotamul nu scapase singur: fugise insotit de perechea lui si de puiul lor – sau de doua exemplare care, in versiunea siropoasa a unor ziare cu mai putine scrupule jurnalistice, erau luate drept perechea lui si puiul lor – despre care nu se stia unde se aflau si a caror cautare a dobandit pe loc un iz de tragedie mediatica, fiinte nevinovate vanate de un sistem fara suflet.
Extras/ I – O singura umbra lunga
Primul dintre hipopotami, un mascul negru perlat, cantarind o tona si jumatate, a fost ucis la mijlocul anului 2009. Cu doi ani in urma, scapase din fosta gradina zoologica a lui Pablo Escobar, situata pe valea fluviului Magdalena, si in timpul cat a fost liber a distrus culturi, a dat iama in adapatorile vitelor, a bagat spaima in pescari si a atacat taurii unei ferme zootehnice. Lunetistii care l-au gasit i-au tras un gont in cap si altul in inima (cu cartuse de calibru .375, caci hipopotamii au pielea groasa); s-au fotografiat cu hoitul, un morman intunecat si rugos, un meteorit prabusit de curand; si chiar acolo, in fata aparatelor foto si a primilor curiosi, sub coroana unui arbore celba care-i apara de soarele violent, au explicat ca, din cauza greutatii sale, animalul nu putea fi transportat intreg si au inceput imediat sa-l transeze. Eu ma aflam la vreo doua sute cincizeci de kilometri mai la sud, in apartamentul meu din Bogota, cand am vazut imaginea pentru prima data, pe o jumatate de pagina dintr-o revista de prestigiu. Asa am aflat ca maruntaiele i-au fost ingropate chiar pe locul unde a fost omorat si ca picioarele si capul au fost donate unui laborator de biologie din orasul meu.
