Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Vasile CHIRA - Despre geniu si alte eseuri

0 opinii / Scrie o opinie
  • 30,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Vasile CHIRA - Despre geniu si alte eseuri

Editura Eikon, Bucuresti – 2019

 

Extras/ Frica si sacrul. Ontologia si fenomenologia teofobiei (pp. 165-166)

1. Introducere

Frica a insotit dintotdeauna fiinta umana, ca o a doua umbra. Prin urmare, omul ar putea fi foarte bine definit ca fiinta-care-se-teme. Ne temem de Dumnezeu, ne temem de semeni. Ne temem de noi insine, ne temem de celalalt sex, ne temem de animalele slabatice, ne temem de boli, de agentii patogeni, de virusuri, de bacterii, de fungi si de paraziti, ne temem, in sfarsit, de propriile temeri (phobophobie). Apelul la divinitate, ca proiectie imaginara a unei paternitati transcosmice, partenerul de viata, ingerul pazitor, prietenii etc. sunt toate incercari de a cauta un sprijin care sa ne salveze din abisul fricii.

Frica este o emotie cu caracter universal care ne ajuta sa supravietuim ca individ si in definitiv ca specie deoarece functioneaza ca un veritabil sistem de alarma. Ea ne semnaleaza pericolul si ne obliga, fara ajutorul gandirii constiente, sa reactionam instant la pericol.

Atunci insa cand frica devine persistenta, obsesiva, exagerata fata de gradul de pericol pe care-l presupune confruntarea cu o anumita situatie, vorbim de fobie si de comportamentul fobic.

Dupa ce face o distinctie intre frica si angoasa, subliniind faptul ca angoasa este proprie omului, in timp ce frica se regaseste si la animale, Jean Delumeau, in celebra sa lucrare, Frica in Occident, afirma ca omul a incercat sa invinga frica, fragmentand-o in frici particulare: frica de mare, de furtuna, de foamete, de pacat, de diavol, de sfarsitul lumii, de moarte, de infern, de ciuma, de straini, de vrajitoare, de strigoi sau frica de propriul sine.

SPECIFICATII

An aparitie 2019