Povestiri din Kolima

DESCRIERE

Varlam SALAMOV    |    Povestiri din Kolima

POLIROM, 2015

Traducere din limba rusa si note de Ana-Maria BREZULEANU si Magda ACHIM

||||

Extras din primul capitol – Despre proza

Cea mai buna proza contemporana ii apartine lui Faulkner, dar Faulkner inseamna romanul fragmentar, exploziv, si doar furia de scriitor il ajuta sa-si duca treaba la bun sfarsit, sa construiasca pana la capat o lume din franturi.

Romanul a murit. Si nici o forta din lume nu va invia aceasta forma literara.

Oamenilor care au trecut prin revolutii, razboaie si lagare de concentrare nu le arde de romane.

Vointa auctoriala, indreptata spre descrierea unei vieti inventate, spre coliziunile si conflictele artificiale (in arta, lipsa de experienta personala a scriitorului nu poate fi ascunsa) irirta cititorul si acesta lasa la o parte romanul dolofan.

Nevoia de arta a scriitorului s-a pastrat, dar increderea in beletristica s-a zdruncinat.

Ce forma literara are dreptul la existenta? Ce forma literara ramane interesanta pentru cititor? In ultimii ani, in intreaga lume, un loc insemnat l-a ocupat literatura stiintifico-fantastica. Succesul ei a fost generat de reusitele fantastice ale stiintei.

De fapt, literatura stiintifico-fantastica nu este decat un surogat jalnic al literaturii, un surogat care nu e de folos nici cititorului, nici literaturii. Literatura stiintifico-fantastica nu ofera nici un fel de cunostinte, ci doar ignoranta drept cunoastere. Autorii importanti ai scrierilor de acest fel (Bradbury, Asimov) se straduiesc doar sa ingusteze prapastia larg deschisa dintre viata si literatura, fara sa incerce sa arunce un pod intre ele.

Interesul imens pentru biografiile literare, incepand cu Maurois si terminand cu autorul romanului Bucuria vietii (Irving Stone, nt) este inca o dovada a nevoii cititorului de ceva mai serios decat romanul. [...]