Petru URSACHE - Mic tratat de estetica teologica

DESCRIERE

Petru URSACHE - Mic tratat de estetica teologica

Editura Eikon, 2016

Editia a III-a

Prefata de Gheorghe GRIGURCU

Postfata de Paul ARETZU

Extras/ Prefata – Frumosul laic, frumosul divin

In epoca noastra de grabita secularizare (nu afirma oare Borges ca teologia n-ar fi decat o parte a literaturii fantastice?), gestul lui Petru Ursache de-a ne propune o carte de estetica teologica e, sa admitem, unul indeajuns de temerar. Lucrarile de teorie a artei cauta sa evite speculatia teologica, dominate indeobste de „directia pozitivista si laicizianta”. Constient de faptul ca intreprinderea d-sale are sansa de a fi socotita „disciplina <<de granita>>”, autorul are grija sa precizeze ca isi insuseste concepte si metode din estetica generala, ele dobandind insa, adesea, „in valorizarea artei religioase, intelesuri noi”. Aici intervine o anume retinere a d-sale, un soi, am zice, de sfiala programatica (in fond, duhovniceasca), deoarece, pe de-o parte, isi propune a investiga „arta sacra sau religioasa”, distincta de „arta laica”, in cazul cand „artistul isi impleteste existenta umana cu aceea a Bisericii”, iar pe de alta are in vedere, macar implicit, arta in genere, inteleasa in conexiune sa esentiala cu sacrul: „Talentul este sinonim cu harul; inspiratia se apropie, ca sens, de extaz si de cunoasterea mistica”. Ne reamintim de abatele Henri Bremond,  autor al faimosului op, Priere et poesie, ca si de alte nume de vaza ale unei perspective religioase in abordarea artei, precum Jacques Maritaine, Henri Massis, Nikolai Berdiaev, Pavel Evdokimov, Dmitri Merejkovski... Desfasurandu-si discursul intr-un asemenea plan larg, al determinarii ori similitudinii divine a creatiei, Petru Ursache se repliaza insa cu un scrupul metodologic asupra artei cu obiect religios ca atare. Ea s-ar bizui pe „un supraconcept, adevarul de credinta, care transforma intelegerea omeneasca (limitata la speculatia pozitivista si la existenta pragmatica) in revelatie. Adevarul de credinta are operativitate strict teologica si intemeiaza un corelat in planul esteticii teologice, frumosul de credinta. Se dovedeste ca arta sacra  nu repeta principiile moralei teologice: ea se asociaza cu predica, dar nu o mimeaza. [...]