Papadiile de Yasunari KAWABATA

DESCRIERE

Yasunari KAWABATA
Papadiile    
r o m a n
HUMANITAS FICTION 2015, 2018
Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU
Traducere din japoneza si note de Andreea SION
Pret – 26 Lei

Extras/ pp. 12-13
Templul Joko se afla la nord de orasul Ikuta, pe varful unei coline nu foarte inalte, la poalele careia curge raul Ikuta, destul de firav. Chiar in punctul unde se varsa in mare poate fi traversat cu piciorul, pentru ca apa nu trece de jumatatea gambei si nu e mai lat de zece pasi. Pe mal este un drumeag, prea ingust pentru masini.
Cand au plecat de la spital, dupa ce au coborat de pe colina templului, Hisano, iubitul lui Ineko, si mama ei au luat-o pe drumeagul de langa rau, indreptandu-se catre mare. Voiau sa ajunga la gara.
„Domnule Hisano, oare copacul acela mare de la intrarea spitalului era un stejar nara sau mai degraba kunegi?” A intrebat mama.
„N-am fost atent!”
„Acum, cand n-au frunze, sunt mai greu de deosebit.”
„Da...”
„Era destul de mare. N-ai remarcat nici ca plangea?”
„Ce spuneti? Plangea?”
„Mie, cel putin, asa mi s-a parut. Avea multe crestaturi pe trunchi. Pacientilor li se interzice sa umble cu obiecte taioase si nu stiu cum de-au reusit, dar cred ca ei le-au facut. Odata cu trecerea anilor, scoarta crapata a unui copac se ingroasa si se intareste, ca o carapace de broasca testoasa. Ca sa o brazdezi atat de adanc iti trebuie forta si perseverenta. N-am fost foarte atenta, dar am impresia ca erau scrijelite si nume, probabilor ale nebunilor. De ce si le-or fi scris pe un copac din curtea spitalului?”