Prada de Emile ZOLA

DESCRIERE

Emile ZOLA
Prada
POLIROM, 2022
Colectia Top10+
Traducere din limba franceza de Ileana SOLDEA
 

Extras/ I/ pp. 5-6
La inapoiere, in imbulzeala de trasuri care se intorceau pe malul lacului, caleasca a fost nevoita sa mearga la pas. La un moment dat, incurcatura a fost asa de mare, incat a trebuit chiar sa se opreasca.
Soarele asfintea pe cerul de octombrie, de un cenusiu deschis, brazdat in zare de niste nori subtiri. O ultima raza cadea, dinspre masivele indepartate ale cascadei, in lungul soselei, scaldand in lumina ei rosiatica si palida lungul sir de trasuri incremenite. Licaririle de aur, vapaile pe care le aruncau rotile parca se fixasera pe reliefurile galben-pai ale calestii, in ale carei mari tablii visinii se rasfrangeau colturi din peisajul inconjurator. Si, mai sus, chiar in zarea rosiatica ce-i lumina din spate, facand sa sclipeasca nasturii de alama de la mantalele pe jumatate indoite, ce spanzurau de pe capra, vizitiul si valetul, cu livrelele lor abastru-inchis, pantaloni de culoarea masticului si jiletci cu dungi negre si galbene, stateau tepeni, gravi si rabdatori, ca niste lachei de casa mare pe care o incurcatura de trasuri nu reuseste sa-i supere. Palariile lor, impodobite cu cate o cocarda neagra, le dadeau un aer mandru. Numai caii, niste murgi superbi, fornaiau nerabdatori.
„Uite, a spus Maxime, acolo, in cupeul acela, Laure d’Aurigny... Uita-te, Renee.”
Renee s-a ridicat incet, clipind din ochi, cu mutrisoara delicioasa pe care o capata din pricina vederii ei slabe. 
„O credeam fugita, a raspuns ea... Nu-i asa ca si-a schimbat culoarea parului?”
„Da, a continuat Maxime razand, noul ei amant detesta rosul.”