Legea copiilor de Ian McEwan

DESCRIERE

Ian McEwan

Legea copiilor

POLIROM, 2022

Colectia Top10+

Traducere din limba engleza si note de Dan CROITORU
 

Extras/ 1/ pp. 9-10

Londra. Ultima sesiune judecatoreasca din an incepuse de o saptamana. Vreme nemiloasa de iunie. Fiona Maye, judecatoare la High Court, e acasa in aceasta seara de duminica, tolanita pe o sofa, priveste pe deasupra picioarelor imbracate in ciorapi spre capatul celalalt al camerei; din locul unde sta, vede partial corpul de biblioteca de langa semineu si, intr-o parte, langa o fereastra inalta, o mica litografie de Renoir infatisand o femeie la scaldat, pe care o cumparase acum treizeci de ani cu cincizeci de lire. Probabil un fals. Sub desen, in mijlocul unei mese rotunde de nuc, troneaza o vaza albastra. Nu-si mai aduce aminte cum a intrat in posesia ei. Asa cum nu-si mai aduce aminte nici de cand n-a mai pus flori in ea. In semineu nu s-a mai facut foc de un an de zile. Stropi de ploaie innegriti cad in rastimpuri cu un ticait pe ghemotoacele de hartie de ziar ingalbenita. Un covor de Buhara e intins pe scandurile late ale podelei lustruite. La marginea campului ei vizual se deslusesc contururile unui pian cu coada scurta; pe capacul negru lacuit au fost asezate fotografii de familie cu rame de argint. Pe podea, la piciorul sofalei, se afla la indemana draftul unei hotarari judecatoresti. Si fiona sta acolo lungita pe spate, dorindu-si ca toate astea sa se duca naibii.

Extras/ 1

Londra. Ultima sesiune judecatoreasca din an incepuse de o saptamana. Vreme nemiloasa de iunie. Fiona Maye, judecatoare la High Court, e acasa in aceasta seara de duminica, tolanita pe o sofa, priveste pe deasupra picioarelor imbracate in ciorapi spre capatul celalalt al camerei; din locul unde sta, vede partial corpul de biblioteca de langa semineu si, intr-o parte, langa o fereastra inalta, o mica litografie de Renoir infatisand o femeie la scaldat, pe care o cumparase acum treizeci de ani cu cincizeci de lire. Probabil un fals. Sub desen, in mijlocul unei mese rotunde de nuc, troneaza o vaza albastra. Nu-si mai aduce aminte cum a intrat in posesia ei. Asa cum nu-si mai aduce aminte nici de cand n-a mai pus flori in ea. In semineu nu s-a mai facut foc de un an de zile. Stropi de ploaie innegriti cad in rastimpuri cu un ticait pe ghemotoacele de hartie de ziar ingalbenite. Un covor de Buhara e intins pe scandurile late ale podelei lustruite. La marginea campului ei vizual se deslusesc contururile unui pian cu coada scurta; pe capacul negru lacuit au fost asezate fotografii de familie cu rame de argint. Pe podea, la piciorul sofalei, se afla la indemana draftul unei hotarari judecatoresti. Si Fiona sta acolo lungita pe spate, dorindu-si ca toate astea sa se duca naibii.