Gheorghe VLADUTESCU | Ontologie si metafizica la greci. Filosofia elenistica

DESCRIERE

Gheorghe VLADUTESCU    |    Ontologie si metafizica la greci    Filosofia elenistica

Editura Paideia, 2018

||||

p. 116/ e x t r a s

Stoicienii, distingand intre independenta si autonomie, nu opuneau necesitatea si libertatea. „Zenon, primul, in cartea sa Despre natura umana, a zis ca scopul suprem era de a trai conform cu natura” – to homologoumenos te physei zen, pentru ca, „natura ne conduce la virtute”. Tot asemenea lui Chryssipos, in Despre scopuri: „ a trai dupa natura este acelasi lucru cu a trai dupa experienta a ceea ce se acorda cu natura, caci natura noastra este o parte a naturii intregului” (Diog. Laert., VII, 87). Viata in acord cu natura este rezultat al libertatii si totodata conditie a sa, presupunand ratiunea: „A trai in acest fel este a trai dupa ratiune si armonios” (Zenon, in Stob., Eclo. II, 132).

„Stoicienii au sustinut numeroase controverse cu adversarii lor, in mod special cu epicurienii, care vedeau in doctrina lor asupra destinului un fatalism care lipsea omul de libertate” (Brun, Les stoiciens, p. 66). Argumentul „slab”, „lenes” (arcos logos, gr. ig. nava ratio, lat.): daca te imbolnavesti, cu necesitate ori te vindeci ori mori, Chryssipos il opunea pe acela al „confatalelor” – ta syneimarmena, gr.; lat.). In relatarea lui Cicero (De fato, XIII, 30), lucrurile, ca si evenimentele naturii si lumii noastre, sunt simple: „Socrate va muri intr-o zi”, cat cu necesitate, Socrate va muri, iar altele asociate: „Daca a fost destinat ca Laios sa fie tatal lui Oedip”, nu se va putea zice tot la fel ca Laios si Epicaste; asocierea era confatala.