DESCRIERE
IEROTHEOS, Mitropolitul Nafpaktosului | Dogmatica empirica, dupa invataturile prin viu grai ale Parintelui Ioannis ROMANIDIS
Volumul I - Dogma, Morala, Revelatie – Prezentare critica
DOXOLOGIA, 2014
Traducere din limba greaca de Tatiana PETRACHE
Carte tiparita cu binecuvantarea ainaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
||||
Extras din Partea a IV-a – Marturiile Rvelatiei – d) De la cuvintele create la cuvintele de nespus
Sfanta Scriptura, dogmele Bisericii si scrierile patristice sunt alcatuite din cuvinte si intelesuri create, al caror scop este sa-l calauzeasca pe om la indumnezeire. [...]
Avand in vedere faptul ca dogmele functioneaza ca medicamente, inseamna ca atunci cand omul s-a vindecat, cand a ajuns la indumnezeire, nu mai are nevoie de ele. Din moment ce-L vede pe Dumnezeu, nu mai are nevoie de definitii despre Dumnezeu.
„Il avem pe Hristos in fata noastra, si-o sa punem intre noi si Hristos cuvinte si intelesuri? Ce nevoie mai avem de ele in experienta indumnezeirii? Nici macar de Rugaciunea mintii nu mai avem nevoie, de vreme ce-L avem in fata noastra pe Insusi Dumnezeu.”
Aceasta inseamna ca proslavirea este partasie la energia indumnezeitoare a lui Dumnezeu, in care nu mai exista cuvinte si sensuri create.
„Doar energia poate fi impartasita, iar energia aceasta a lui Dumnezeu transcende intelesurile si cuvintele. Nu exista intelesuri si cuvinte in stare sa exprime energiile lui Dumnezeu. Noi folosim cuvintele si intelesurile acestea nu ca sa-L intelegem noi pe Dumnezeu, ci ca sa ne unim cu Dumnezeu>”
Faptul ca intelesurile si cuvintele create sunt depasite nu inseamna ca sunt iinlaturate si abandonate de ceilalti crestini, de vreme ce sunt calea spre tamaduire si proslavire, ci ele raman permanent cuvinte si intelesuri de Dumnezeu insuflate, care adeveresc experienta indumnezeirii.
„in proslavire, si Sfanta Scriptura, si teologia, si dogma se sfarsesc. Si tocmai acesta este scopul Sfintei Scripturi si al dogmei. In ce sens? Ele raman permanent pentru cei ce parcurg stadiul curatirii si al luminarii, raman permanent si in strea de indumnezeire. Indumnezeitul insa este cel care transcende intelesurile si cuvintele acestea, vazand realitatea necreata, care nu are nici o asemanare cu ele.
Dar asta nu inseamna ca aceste cuvintesii intelesuri pot sa fie abandonate, pentru ca, daca nu inainteaza cineva prin intermediul acestor cuvinte si intelesuri, prin intermediul curatirii si al nevointei, nu are cum sa ajunga la indumnezeire. Asta-i problema. Caci acestea sunt medicaentele fara de care nu se poate ajunge la indumnezeire.
Astel, indumnezeitul intelege diferenta dintre realitatea creata si necreata.
„Cand spunem ca in vederea lui Dumnezeu o sa se sfarseasca Sfanta Scriptura si dogma, nu vrem sa spunem ca n-o sa mai fie folosite. Intelegem urmatorul lucru: cel care ajunge la experienta intelege textul Sfintei Scripturi si vede ca aceste cuvinte si intelesuri din Sfanta Scriptura nu corespund realitatii, care este nereata.”
„Experienta Cincizecimii nu are absolut nici o legatura cu intelegerea rationala. De ce?pentru ca experienta este mai presus de cuvinte si de intelesuri. Transcende intelesurile si cuvintele.”
