Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Cox sau mersul timpului - Cristoph Ransmayr

0 opinii / Scrie o opinie
  • 27,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Cristoph Ransmayr  |  Cox sau mersul timpului. 

Colectia HUMANITAS | Fiction | Raftul Denisei, 2018. 


Traducere din germana de Daniela Stefanescu. 



Extras de pe coperta IV

“Ransmayr nu trebuie sa pune limite bucuriei debordante de a descrie: in acest cadru exotic, nici un superlativa nu trebuie sa se justifice. [...] Citittorul isi revine cu greu din uimire. Lui Ramsayr ii sta la dispozitie dintotdeauna, inca de la primele lui romane de succes, un limbaj impresionant. Ele e un virtuoz. El e filozoful timpului.” Die Welt

“Cel mai mare scriitor contemporan de limba germana.” La Republica

Pe fundalul Chinei secolului al XVIII-lea, cu tablouri ce zugravesc fastul imperial, rafinamentul sadic al executiilor ori stralucirea metalica a raurilor otravite cu mercur, Cristoph Ransmayr ne ofera un roman magistral, stratificat tematic: de la stranietatea unei lumi exotice dominate de frica si experientel extreme de durere si clarificare interioara, pana la o reflectie filosofica asupra timpului. HUMANITAS

||||

Extras de la p. 89

Trebuie sa-i intrebati ceva, spuse Kiang

Dar Cox nu avea intrebari.

Drept urmare, Kiang le vorbi condamnatilor si ii traduse lui cox fraza cu fraza ca voise sa stie de la cei doi daca zilele in acest intuneric, ultimele zile ale vietii lor, se scurgeau mai repede decat cele ale trecutului lor incarcat de vinovatie. Oare timpul in aceasta temnita si in asteptearea executarii unei sentinte judecatoresti  imperiale incepea sa treaca intr-adevar mai repede? Ce aparea aici jos drept ritmul timpului?

Si? Intreba Cox, privind chipurile prizonierilor, cel acum din nou cu stapanire de sine si curatat al mai tanarului si chipul neschimbat, ca impietrit, al mai varstnicului.Si? Ce au spus?

Vorbisera ambii.

Batranul spune ca aici nu mai exista timp sau, daca exista, el sta pe loc. Iar tanarul ca zilele gonesc fara ca sa se simta ceva din asta.cum poate sa goneasca ceva, spuse Kiang, cum poate sa goneasca ceva, fara ca sa se simta ceva din asta. Iar el zice ca este ca pentru unul care cade la o adancime foarte mare in interiorul unei lazi batute in cuie, cade si cade, fara a se opri vreodata si il face pe cel pironit acolo sa creada ca nu ar mai exista nici un fund, ca nu au existat niciodata vreun fund si nici vreo cadere, ci intotdeauna numai o ingustime imputita, sufocanta si bezna vuitoare. [...]

Dar de fapt nici acum Cox nu puse nici o intrebare, ci incepu, dupa o lunga tacere, indemnat de Kiang si ca intr-un monolog, sa le povesteasca celor doi despre sotia sa muta si fiica sa, le povesti despre scanteierea Tamisei ce sclipea in ciuda gunoaielor care plutea pe ea, a sparturilor de lemn, a obiectelor putrezite duse de ape, a fecalelor si a tuturor porcariilor pe care cel mai mare fluviu al Angliei le cara pe langa zidurile si palatele Londrei parca in batjocura si in amintirea prostiei puterii: Tamisa sclipea in lumina soarelui si a lunii.

Povesti apoi despre cruzimea regilor Angliei, care puneau sa le fie injunghiate sau decapitate chiar si rudele si iubitele, povesti despre vanitatea barbara a marii nobilimi, care credea ca pluteste in inaltimi stralucitoare, in timp ce in realitate doar tropaia printr-o cloaca... si povesti, si tot povesti, pentru a protesta in acest mod impotriva vointei unui Imparat care voia sa-i porunceasca – sa-i porunceasca! – sa intrebe.

El, Alister Cox, nu le-ar pune acestor nefericiti nici o intrebare ca sa le foloseasca raspunsurile pentru planul construirii unui ceasornic, nu, niciodata. Ceasurile, automatele erau parabole si intuitii luminoase, scanteietoare ale eternitatii, nu erau nici rigle de masurat disperarea, nici casete muzicale ridicole ale pieirii.

SPECIFICATII

Traducere Daniela Stefanescu
An aparitie 2018