Mo YAN | Femeia cu buchetul de flori si alte povestiri

DESCRIERE

Mo YAN    |    Femeia cu buchetul de flori si alte povestiri

HUMANITAS, 2016

HUMANITAS fiction – Colectia Raftul Denisei, coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din chineza si note de Luminita BALAN

||||

Extras de la p. 5 – Catuse la degetele mari

Era aproape de crapatul zorilor cand Ayi s-a trezit din somn auzindu-si mama cum vomita. In bataia razelor de luna ce se strecurau prin fereastra a vazut-o stand in genunchi pe marginea patului, cu burta sprijinita de perna; se tinea cu amandoua mainile de perdea, cu gatul intins, asemenea unei lebede. Varsa ceva verde, lucios, cu miros greu. Baiatul a sarit de pe kang si a scos jumatate de polonic de apa din butoi, spunandu-i cu blandete:

„Bea un pic!”

Mama a intins mana, cu gandul sa ia polonicul, insa numai a agitat-o putin in aer, dupa care a lasat-o in jos, istovita. Spasmele ii scuturau trupul si din nou a inceput sa verse violent.

„Ayi...” a murmurat ea cu un suspin, „fiule, peste mama a dat boala grea, ma tem ca n-am s-o mai duc mult...”

Cu ochii impaienjeniti de lacrimi, baiatul si-a facut curaj si i-a raspuns:

„Nu mai spune vorbe dintr-astea rele, nu-mi place sa te aud zicand asa! Ma duc la unchiul Hu sa iau niste bani cu imprumut, apoi trag o fuga pana in targ sa-l aduc pe doctor.”

Mama si-a inaltat capul. Era mai palida decat lumina lunii si a spus, cu privirea adumbrita, atintita asupra lui Ayi:

„Fiule, nu imprumutam nici un ban. In viata asta... noi nu imprumutam bani...”

Nici nu si-a ispravit bine vorba, ca si-a scos din par doua ace de argint si i le-a dat lui Ayi.

„Acele astea de par sunt de la bunica ta. Ia-le si vinde-le, ca sa-mi cumperi doua leacuri... Mama a trait destul, pe cand tu, baiatul meu, abia ai implinit opt ani...”

A bajbait sub kang si a scos o hartie mototolita.

„Asta e reteta de data trecuta”, a precizat ea.

Ayi a luat-o si, privind chipul mamei, scaldat de lumina lunii, pe jumatate acoperit de parul ravasit, a spus:

„Am fugit, acusi sunt inapoi.”