Alois GHERGUT | Cuvantul si conditia umana Reflectii, proiectii, regasiri

DESCRIERE

Alois GHERGUT    |    Cuvantul si conditia umana  Reflectii, proiectii, regasiri

POLIROM, 2019

||||

Extras din Umilinta – semn de slabiciune sau tarie de caracter

Etimologic, cuvantul umilinta are origini in latinescul humilis, care la randul sau deriva din humus, adica pamant; altfel spus, cel umilit este acela care isi cunoaste originea. Nu intamplator, cartea Genezei ne transmite ca „pamant esti si in pamant te vei intoarce” (3: 19). Multi se framanta astazi sa stie in ce masura umilinta (in sensul de modestie, smerenie, nu de rezultat al injosirii si devalorizarii fiintei umane) mai este o virtute sau nu. Traditia iudaica si cea crestina au consacrat-o ca virtute, opuse mandriei si vanitatii. Totodata, in lumea moderna, iubitorii de libertate tind sa desconsidere umilinta, care, in viziunea lor, atenteaza la egalitatea morala a cetatenilor si erodeaza stima de sine, plasand persoana intr-o pozitie periferica, de inferioritate in raport cu ceilalti. Ascetii considera ca umilinta ne ajuta sa intelegem mai bine statutul si starea noastra in lume, fara sa atenteze la frumusetea si puterea spirituala ale fiintei noastre, ci ajutandu-ne sa adoptam o justa pozitie fata de tot ce avem si ce ne lipseste. In acelasi timp, umilinta inhiba egoismul, hipertrofiere artificiala a eului (altii ar spune „umflarea in pene”, stare atat de des intalnita in zilele noastre) si deschide noi orizonturi catre experiente si trairi pozitive, inaltatoare.