Octavian-Dumitru MARINESCU | Manastirea Vacaresti din Bucuresti, de la origini pana astazi

DESCRIERE

Octavian-Dumitru MARINESCU    |    Manastirea Vacaresti din Bucuresti, de la origini pana astazi

Carte publicata cu binecuvantarea Preafericitului Parinte DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Editura BASILICA a Patriarhiei Romane, Bucuresti – 2012

||||

Extras de la pp. 243-244

Reorganizarea sistemului fiscal din perioada lui Constantin Mavrocordat a generat in principat declansarea in lant a reformelor.

Predecesorul lui Constantin Mavrocordat in Muntenia, Mihai Racovita (octombrie 1730- octombrie 1731), provocase o adevarata criza demofiscala prin darile cu care ii strivise pe contribuabili, obligandu-i sa fuga. Serbii, (denumiti in Muntenia rumani, iar in Moldova, vecini) se aflau sub autoritatea directa a stapanului, in cazul unui litigiu intre cele doua parti, domnia neputand interveni.

Pentru a pune capat deplasarii rurale, domnitorul a aprobat uniformizarea indatoririlor taranilor fata de stapanii de mosii, vizand in prima etapa desfiintarea serbiei.

La 1 martie 1746, principele hotaraste ca rumanii fugiti care vor reveni in Tara Romaneasca sa devina oameni liberi, pentru ca la 5 august acelasi an, actul desfiintarii serbiei sa fie definitivat prin condamnare canonica; aceasta constand in incompatibilitatea dintre morala crestina si institutia serbiei (potrivit moralei crestine „un crestin nu poate tine in robie pe fratele sau”); astfel, pentru a-si mantui sufletele, seniorii erau poftiti sa-si elibereze serbii de buna voie sau sa primeasca rascumpararea acestora in suma de zece taleri.

Astfel au fost unificate cele doua populatii, rumani si oameni liberi, devenind toti clacasi, indatorati cu 12 zile de claca pe an; munca de claca a fost insa mai putin utilizata in agricultura si mai mult in activitatile gospodaresti; dijma (dare reprezentand a zecea parte din produse, perceputa de stapanii feudali de la producatorii directi) a ramas cea mai importanta forma a rentei feudale.