Cruce si misiune. Sfintii Imparati Constantin si Elena, promotori ai liberatii religioase si aparatori ai Bisericii, vol. 1

DESCRIERE

Cruce si misiune. Sfintii Imparati Constantin si Elena, promotori ai liberatii religioase si aparatori ai Bisericii, vol. 1, studii culese de EmilianPopescu, Mihai Ovidiu Catoi - editura Basilica

Printre manifestarile organizate in cadrul Congresului International de Teologie dedicat Sfintilor Imparati Constantin si Elena (Bucuresti, 21-23 mai a.c.) s-a numarat si lansarea volumului Cruce si misiune. Sfintii Imparati Constantin si Elena – promotori ai libertatii religioase si aparatori ai Bisericii, care cuprinde textele comunicarilor prezentate la Sesiunea de Comunicari Stiintifice a Comisiei de Istorie Bisericeasca a Patriarhiei Romane, desfasurata in perioada 17-19 septembrie 2012 la Manastirea Tismana, cu tema Aniversarea a 1700 de ani de la convertirea imparatului Constantin cel Mare si de la Edictul de la Mediolanum.

Desi nu sunt clar delimitate in sectiuni anume cele 20 de studii culese si editate de catre Acad. Prof. Dr. Emilian Popescu si Pr. Dr. Mihai Ovidiu Catoi sub atenta supraveghere a Preafericitului Parinte Daniel, apar in mod fericit grupate astfel, incat se pot distinge 3 teme majore si anume: probleme de istorie si ideologie imperiala, impactul politicii crestine a Sfantului Constantin asupra teritoriilor nord-dunarene, respectiv valentele liturgice ale cultului Sfintilor Imparati, asa cum este el receptat in iconografie si imnografie.

Consistentele contributii debuteaza cu materialul Pr. Dr. Mihai Ovidiu Catoi, care evidentiaza parcursul crestinismului: „De la secta la religie. Scurta privire asupra relatiei crestinismului cu autoritatile romane pana in anul 311” (p. 11-38), in vreme ce ieromonahul Policarp Pirvuloiu trateaza „Convertirea lui Constantin cel Mare. Pons Milvius 312. Pronie si istorie” (p. 39-86) si pune o serie de intrebari de bun-simt care arata cat de ridicole sunt, in fond rezervele „academice” privind realitatea convertirii marelui imparat, general acceptata de autorii contemporani lui, fie ei crestini sau pagani.

Prof. Dr. Adrian Marinescu se dedica unei ample cercetari, intitulata „Edictul de la Milan. Scurta schita a stadiului actual al cercetarilor” (p. 87-150), in care prezinta principalele obiectii aduse impotriva autenticitatii acestui document, dar si argumente convingatoare in favoarea paternitatii constantiniene, distinsul profesor redand cu minutiozitate si interpretand cu luciditate pasaje din literatura de specialitate care au contribuit decisiv la conturarea prezentelor pozitii stiintifice fata de actul de toleranta din anul 313. Prof. Dr. Tudor Teoteoi se opreste asupra unei teme de istoriografie: „Constantin cel Mare, Ingens Animus, in opinia istoricului pagan Sextus Aurelianus Victor” (p. 151-172) si accentueaza aprecierea de care s-a bucurat marele imparat chiar si din partea unor autori care nu i-au impartasit optiunea religioasa, o marturie care confirma valoarea domniei lui Constantin.

Pr. Prof. Dr. Nicolae Chifar analizeaza „Premisele politico-religioase ale emiterii Edictului de la Mediolanum din anul 313” (p. 173-186) si puncteaza conditiile particulare care au alcatuit contextul publicarii faimosului document de toleranta, pe de o parte, denuntand ipoteza favorizarii crestinismului doar din interese politice si evidentiind, pe de alta parte, realitatea unei oarecare inclinatii spre crestinism, respectiv a convertirii. Pr. Dr. Gabriel Roman se concentreaza pe „Canonizarea imparatului Constantin cel Mare: legitimitate sau transgresiune” (p. 187-218), prezentand sanctificarea fiului lui Constantiu Chlor drept sanctionarea unui model de sfintenie imperiala. Foarte interesanta se dovedeste partea a doua a textului (p. 204-215), unde sunt mentionate marturiile hagiografice pastrate in cultul ierusalimitean, copt, etiopian, siro-iacobit si armean.

Materialul Pr. Prof. Dr. Emanoil Babus expune sub titlul „Legitimitate imperiala si teologie politica in vremea lui Constantin cel Mare” (p. 219-238) criteriile legitimatorii ale puterii civile asa cum erau ele percepute de societatea antica, iar Pr. Lect. Dr. Marin Cojoc incearca sa surprinda elementele unei noi ideologii de politica militara in studiul „Crestinismul si armata romana in timpul lui Constantin cel Mare” (p. 239-248).

Contributiile dedicate impactului politicii constantiniene asupra spatiului nord-dunarean debuteaza cu expunerea intitulata „Din istoria crestinismului pe teritoriul romanesc in vremea imparatului Constantin cel Mare. Izvoare uitate” (p. 249-270), in care Acad. Prof. Dr. Emilian Popescu intentioneaza sa dea un raspuns cat se poate de pertinent la intrebarea: „A avut imparatul Constantin insusi o preocupare pentru misiunea crestina in regiunile noastre?”.

Prof. Dr. Doina Benea se opreste asupra vestigiilor arheologice pe baza carora alcatuieste „Unele observatii asupra vietii spirituale la cumpana secolelor III-IV in sud-vestul Daciei” (p. 271-302). Extrem de acrivic se dovedeste Dr. Alexandru Madgearu care rememoreaza campaniile impotriva sarmatilor de la inceputul secolului al IV-lea in eseul „Operatiuni militare la nord de Dunare comandate de Constantin cel Mare” (p. 303-318). Descoperirile arheologice de pe teritoriul tarii noastre sunt valorificate si de studiile altor istorici de prestigiu. Astfel, Prof. Dr. Constantin Petolescu aduce in atentie „Cetatea Daphne – ctitorie a imparatului Constantin cel Mare” (p. 319-326), Dr. Stefan Vasilita prezinta „Pons supra Danubium cum tribus figuris. Observatii privind medalionul lui Constantin cel Mare si podul de la Sucidava” (p. 327-338), Dr. Mirela Cojoc analizeaza „Aspecte ale vietii economice la Sucidava in secolele IV-VI. Productia de opaite” (p. 339-358), iar Prof. Dr. Dan Gh. Teodor formuleaza cateva „Consideratii privind raspandirea crestinismului la est si sud de Carpati in mileniul marilor migratii” (p. 359-374).

Ultimele cinci materiale evidentiaza dimensiunea liturgica a acestui an omagial. Prof. Dr. Alexandru Moraru recupereaza tezaurul iconografic ardelean si alcatuieste un valoros text despre „Sfintii Imparati Constantin si Elena reprezentati in «scoli» de pictura populara pe sticla in Transilvania (sec. XIX)” (p. 375-404). Foarte bine ancorat in realitatea multiconfesionala din nord-vestul tarii se dovedeste studiul Pr. Dr. Dumitru-Marcel Andreica care catalogheaza 21 de „Biserici, manastiri si paraclise cu hramul «Sfintii Imparati Constantin si Elena» din cuprinsul Mitropoliei Clujului, Maramuresului si Salajului” (p. 405-428) si ajunge la o serie de concluzii deosebit de interesante privind natura confesionala a cultului si a cinstirii liturgice a Sfantului Constantin cel Mare.

Evlavia deosebita a poporului roman fata de Sfintii Imparati este pusa in evidenta de contributia Preasfintitului Emilian Lovisteanul, intitulata „Sfintii Imparati Constantin si Elena in spiritualitatea si cultura Eparhiei Ramnicului – Mitropolia Olteniei” (p. 429-438), si de textul Pr. Lect. Dr. Sorin Ioan Rizea, care ofera o impresionanta sistematizare a bisericilor si a manastirilor din sud-estul tarii in materialul: „Sfintii Imparati Constantin si Elena, ocrotitori de asezaminte sfinte in Oltenia” (p. 439-486). Specificul imnografic al praznuirii celor doi sfinti omagiati in acest an este subliniat de studiul Pr. Prof. Dr. Ioan Vicovan: „Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena reflectati in slujbele Bisericii Ortodoxe” (p. 487-505), unde sunt analizate pe rand textele Vecerniei, ale Litiei, ale Utreniei si ale Acatistului.

Destinat sa ofere o mai buna si o mai larga informare a celor interesati cu privire la viata, activitatea si cinstirea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, volumul de fata reuseste, fara indoiala, sa descopere rolul unic pe care l-au jucat in definirea civilizatiei europene. Nu pot sa nu remarc complementaritatea primelor opt contributii, care alcatuiesc intr-un mod fericit o prezentare cat se poate de complexa a diverselor aspecte religioase, politice si ideologice care au marcat domnia lui Constantin cel Mare, imbinand armonios evocarea stiintifica cu evlavia si celebrarea liturgica. In ciuda micilor scapari de tehnoredactare, inerente unui proiect atat de impunator, cititorul va avea bucuria sa constate ca, pe langa informatia bogata si bibliografia variata, paginile acestei carti promoveaza un ton echilibrat si un anume bun-simt al cercetarii atat de necesar abordarii unui subiect inca destul de controversat in mediul academic international.

Sursa: www.http://telegrafulroman.blogspot.ro