W. CULBERTSON, A.M. OWSLEY | Pagini de jurnal Doi diplomati americani in Bucurestiul interbelic

DESCRIERE

W. CULBERTSON, A.M. OWSLEY    |    Pagini de jurnal   Doi diplomati americani in Bucurestiul interbelic

Editura Vremea – Bucuresti, 2018

Editie ingrijita, introducere si note de Lavinia POPICA

Traducere din limba engleza de Lavinia POPICA

||||

Extras din 26 iulie 1926

Un incident care a avut loc acum o saptamana in tren, langa Cetatea Alba, a fost exagerat si denaturat de presa de la Bucuresti si Cernauti. La momentul respectiv, incidentul a fost prea trivial sa il inregistrez. Trenul s-a oprit intr-o statie si Boncescu a iesit pe peron. Am vrut sa-l urmez, dar un ofiter roman (din armata) s-a oprit in usa, uitandu-se afara. Bloca usa complet si eu nu puteam iesi. Am asteptat in spatele lui sa se miste, dar, evident, nu stia ca sunt acolo. Prin urmare, l-am atins pe umar zicand „Pardon”. S-a dat la o parte si am iesit pe peron la Boncescu. Apoi, cu voce tare, a protestat ca l-am atins. Boncescu i-a spus ca sunt ministrul american si ca nu vorbesc romana. El si-a continuat tirada, spunand ca nu am nici un drept sa ating un ofiter roman. Mai multe din vorbele lui erau jignitoare, si au atras atentia tuturor din vagon. La Cetatea Alba l-am rugat pe prefectul care m-a intampinat sa ia numele ofiterului.

Acum ziarele publica ca m-a lovit si ca va fi un duel. Am dat o declaratie despre ce s-a intamplat cu adevarat, care trebuie sa fie o lectura plictisitoare comparativ cu ceea ce s-a sperat!

Prefectul de Hotin m-a dus in dimineata aceasta cu masina lui de la Hotin la Cernauti. Am trecut prin sate ucrainene si romanesti. Fotografie cu fantana. Pomi fructiferi si nuci. Case, acum, de tip bucovinean. Mai mult lemn folosit la constructii. Prefectul de Cernauti (Popovici) si vicepresedintele districtului comunal (Gregorovici) au condus cateva mile sa ne intalneasca. Vedere a Cernautiului. Dupa pranz am mers cu masina in jurul Cernautiului ca sa vedem satele. Am vizitat o casa si, printre altele, am trecut Prutul cu feribotul prin locul unde candva fusese un pod, acum distrus de razboi. Taranii stateau la o coada lunga, cu carele, sa treaca apa. Unii asteptau cu orele pana le venea randul. Daca Romania ar cheltui pe poduri etc., o parte din banii pe care ii cheltuieste pe biserici, taranimea s-ar apropia de confortul minim la care are dreptul un popor. In ciuda conditiei bune a unora dintre tarani, marea lor majoritate este inca sub standardul de viata potrivit.