Alexandru MIRONESCU | Admirabila tacere. Jurnal 1968-1969

DESCRIERE

Alexandru MIRONESCU    |    Admirabila tacere. Jurnal 1968-1969

HUMANITAS, 2019

Colectia Memorii-Jurnale

Prefata de Marius VASILEANU

||||

Prezenta lui Alexandru Mironescu – extras

Nu ne-am propus aici si ar fi imposibil sa epuizam multimea subiectelor abordate in acest nou volum de Jurnal. Atrag atentia insa celor pasionati de fenomenul Rugului Aprins ca vor gasi noi si seducatoare informatii. Voi da un singur exemplu, general valabil in cazul membrilor emblematici ai Rugului Aprins un subiect rezumat de unul dintre acestia, Parintele Benedict Ghius, astfel: „Al. Mironescu este un ecumenist lucid si convins”. Precum in primul volum, si aici tema ecumenica este urmarita constant, pornind in special de la corespondenta cu Pr. Andrei Scrima, dar si din stirile care circulau in Occident, la care avea acces prin presa de limba franceza, in special, ori ascultand Radio Europa Libera. Observatiile sunt laconice, dar incarcate de sens, precum aceasta: „in Occident de multa vreme exista cateva focare, manastiri care lucreaza cu o emotionanta seriozitate si rodnicie la dificila opera de reintregire a Bisericii. Contributia lor este enorma. Centrele acestea, despre care am si eu o mai ampla informatie, sunt: Istina, Maria Laach, Amay, Taize, Chevetogne.” Cu cateva nuante, profesorul vibreaza la unison cu Jaques Maritain, cel regasit in volumul Le Paysan de la Garronne, pe care-l citeste „pe nerasuflate”. Asemenea, dupa lectura volumului lui Pierre Emmanuel, La Face Humaine, despre care dezvaluie nu numai ca are sentimente de gratitudine pentru „acest om de o mare sinceritate si de o traire crestina, care subordoneaza intelectualul virtuos din el slujitorului smerit al lui Hristos”, dar i-ar fi placut sa-l cunoasca personal. [...]

Pentru lectorul avizat, s-ar putea spune ca dupa 50 de ani istoria se repeta, caci in urma recentului Sinod Panortodox din Creta (iunie 2016) exista fenomene similare: „Aflu, cu o adevarata stupefactie, ca la Muntele Athos patriarhul Athenagoras nu mai e pomenit pentru ca a fost la Roma si s-a imbratisat cu Papa. E, fara indoiala, o culme a stupiditatii! E adevarat ca toata istoria vietii crestine e o lupta semanata cu cate absurditati! – dar e momentul sa intelegem mai repede esentialul, sa surprindem mai cu voiciune firul de foc al duhului crestin, sa raspundem mai prompt, intr-un ritm mai adecvat, la multimea problemelor care ne confrunta”, gasim in acest Jurnal.