Viata si aventurile unui cioban roman in Bulgaria in vreme de razboi 1908-1918

DESCRIERE

Nicolae S. Sucu  |  Viata si aventurile unui cioban roman in Bulgaria in vreme de razboi 1908-1918. 

Editie de Daniel Cain. 

Colectia Memorii | Jurnale. 

HUMANITAS, Buucuresti. 

Extras de la p. 72

Am dus un trai cu totul ciobanesc timp de 5 ani, vara la munte cu ursii si aerul curat, iarna la balta, pe locuri sese, cu lupi si furtuni groaznice cu zapada. Cand eram la munte, aveam o frica mare de ursi, pentru ca venea si lua oi cu sila. Ne puneam de multe ori la panda cu cate o pusca si eram decisi ca cand va veni sa ia oi sa tragem si sa-l omoram, dar nu stiu, poate ca era fermecat, ca de caini nu se ferea catusi de putin, lua pietre, radacini, pamant si ce ii iesea in cale si arunca dupa bietii caini, care fugeau vaietandu-se, iar noua incepea a ne tremura mainele si taceam ca sa nu fim zariti de fiara.

In vara a cincea, se invatase un urs in muntele numit Valea Vladului (in zona Rucarului, ns), care nu da gres, dar venea in toate noptile si mai intai facea control in locul unde sedeam noi, ciobanii, care, dupa ce ne-a speriat bine, ne ascundeam.pe urma se ducea si-si lua numai o oaie. Am fost decisi dupa mai multe publicatiuni din care trageam nadejde ca poate se va gasi vreun vanator curagios sa vie sa omoare bestia sau sa parasim muntele pe la mijlocul verii, cand ne pomenim ca vine un roman cu doi fii ai lui din Ardeal si intreaba ca unde se afla ursul acela cumplit. Noi le-am spus ca nu e nevoie sa-l caute, ca diseara sigur are sa vie la oi.

S-au asezat langa focul nostru, si-au incarcat bine armele si au asteptat pana seara. Cand a venit vremea sosirei ursului, noi, fiind speriati din trecut, am zis ca cel tarziu peste 5 sau 10 minute trebuie sa soseasca. Zicand asa, unul din tovarasii nostri speriat a strigat: Uite-l!... Atunci noi, ciobanii, am fugit in partea opusa, pe cand vanatorii cu iuteala fulgerului s-au dus la posturile lor, impartindu-se in felul acesta: fiul cel mare la dreapta tarlei cu oi, fiul cel mic la stanga, iar tatal din josul tarlei si a

focului ciobanesc.

Intr-adevar ca ursul a venit, s-a apropiat de foc si, venindu-i miros de praf de pusca din partea din jos, de unde era tatal, s-a oprit si a ridicat capul in sus. In momentul acesta nici cainii nu latrau, caci si ei erau speriati, nici un zgomot nu se auzea, numai oile erau speriate si tremurau toate in oborul lor. Deodata se auzira o detunatura de arma si un raget ingrozitor, si a plecat bestia cu iuteala glontului direct in partea unde era tatal, a trecut la o distanta de un metru de tatal care-l lovise in piept si, ranit grav, s-a dus la vale pana in garla care trecea pe langa partea muntelui de la vale, iar vanatorii au venit la foc fara a fi surprinsi de nici o curiozitate, spunand veseli ca de acum incolo nu vom mai fi suparati de urs.

Dimineata am  vazut picaturi de sange pe pamant si pietre, si dupa picaturile acelea am mers pana la garla. Unde i-am pierdut urma. Dupa o mica cautare, urma a fost descoperita de tatal si am urmat cu alai mare pe acest tata curajos pana la gura unei pesteri, care avea o vizuina danca de vreo 8 metri si larga la gura de vreun metru, iar mai in fund de 1 ½ m.