DESCRIERE
Marin TARANGUL
Un scit de care persii s-au temut
Editura Vremea, Bucuresti – 2022
Colectia FID – Fapte, Idei, Documente
Antologie, repere ctitice si istorico-literare, nota asupra editiei de Gabriela DUDA
Repere cronologice de Micaela GULEA si Ion TARANGUL
Prefata de Andrei PLESU
Extras/ Prefata
Marin Tarangul a fost unul din primele mele modele in materie de vorbit si de scris. Nu in sensul ca am inceput prin a-l imita, ci in sensul ca a fost cel dintai de care mi-a fost frica. Avea un geniu al identificarii si dinamitarii falsului, care functiona, in ce ma priveste, inhibitor la culme, ca sa nu zic direct castrator. El e cel care m-a dezvatat de solemnitate. Ma lua prieteneste peste picior, ori de cate ori luam o poza de (prematura) maturitate, ori de cate ori debitam pompos intelepciuni si certitudini.
Simtul ceremoniei il avea din plin. Dar dublat de un enorm apetit pentru firesc si pentru umor. La optsprezece ani, nu aveam inca intuitia firescului: din timiditate, harnicie scolara si un soi de tristete de fond, arboram, de regula, un aer grav, sententios, fisurat, e drept, din cand in cand, de accente de histrionism compensator. Marin, mai mare ca mine cu zece ani, a hotarat ca trebuie sa mi se administreze o doza compacta de frivolitate. Atat cat sa ma destind interior. Atat cat sa nu ma iau prea in serios. Totodata, si-a dat repede seama ca lecturile mele sunt prea cuminti, previzibile, lecturi de premiant conventional, fara suficiente contacte cu autori si domenii care, in epoca, tineau, oarecum, de underground. Pedagogia lui a fost, pentru mine decisiva. Pe de o parte, imi imprumuta carti pe care nu le frecventasem pana atunci (de la Meister Eckhart si Kierkegaard la Georg Simmel, sau la unele lucrari de orientalistica), iar pe de alta, ma prelua in desucheate escapade nocturne, cu dans, vin si fete anexate ad-hoc, in drum spre un apartament intamplator, devenit rapid arena de rock and roll. Ii datorez, deci, prima intalnire cu metafizica si cu boema. Cu sublimitatile si promiscuitatea.
