Umberto ECO | Cimitirul din Praga

DESCRIERE

Umberto ECO    |    Cimitirul din Praga​​​​​​​

POLIROM, 2010, 2011

Colectia Biblioteca Polirom – Proza XXI

Editia a II-a

Traducere din limba italiana de Stefania MINCU

||||

Extras din capitolul 1 – Trecatorul care-n dimineata aceea cenusie

Trecatorul care-n dimineata aceea cenusie din martie 1897 ar fi strabatut pe propriul risc Place Maubert, sau Maub, cum o numeau borfasii (fost centru al vietii universitare in Evul Mediu, cand adapostea multimea studentilor ce frecventau Facultatea de Arte din Vicus Stramineus sau Rue de Fouarre, iar mai tarziu loc al executiei unor apostoli ai gandirii libere, precum Etienne Dolet), s-ar fi pomenit intr-unul din putinele locuri ale Parisului crutate de demolarile baronului Haussmann, intr-o incalcire de stradute rau mirositoare, taiate in doua sectoare de canalul Bievre, care in zona aceea inca iesea la iveala din maruntaiele metropolei, unde fusese de multa vreme ingradit, ca sa se arunce febricitand, horcaind, si viermuind in Sena, aflata in apropiere. [...]

Revenind in salonul de la intrare, vizitatorul ar fi identificat,  in dreptul singurei ferestre prin care razbatea lumina saraca din straduta aceea oarba, asezat la o masa, un ins in varsta, infasurat intr-un halat de casa, care, atat cat ar fi putut vizitatorul sa-si dea seama aruncandu-si privirea peste umerii lui, tocmai scria cele ce ne vom grabi sa citim si pe care Naratorul le va rezuma din cand in cand, ca sa nu-l oboseasca prea tare pe Cititor.

Cititorul sa nu se astepte ca Naratorul sa-i dezvaluie ca o sa se mire recunoscand in personaj vreun ins numit mai inainte, deoarece (povestirea de fata incepand chiar acum) nimeni n-a fost inca numit in ea, si nici Naratorul  insusi nu stie cine este misteriosul ins care scrie, propunandu-si s-o afle (odata cu Cititorul), in timp ce amandoi trag cu ochiul pe furis si urmaresc semnele cu care tocul respectivului ins asterne randuri pe hartie.