Ismail KADARE | Firmanul orb, povestiri

DESCRIERE

Ismail KADARE    |    Firmanul orb    povestiri

HUMANITAS fiction, 2017

Colectia Raftul Denisei

Traducere din albaneza de Marius DOBRESCU

||||

Extras din primul capitol

Vizirii se trezeau unul dupa altul. Desi niciodata nu dormisera atat de aproape unul de celalalt (cortul ministrului de razboi era aproape lipt de cel al ministrului afacerilor externe, iar acesta din urma la numai doi pasi de cel al marelui vizir, ceea ce facea si mai concreta ierarhia), era normal, ca in orice stat bine inchegat, ca ei sa se trezeasca din somn in ordinea rangurilor. Era in data de 30 mai, albastrul cerului sclipea de-ti lua ochii si, in afara de asta, cei mai multi dintre ei erau convinsi ca, odata cu Constantinopolul se prabusise intreaga crestinatate, asa incat vestea ca marele vizir se trezise deja, in vreme ce ei erau inca in asternut, nu li se parea cine stie ce. Dupa cum era de asteptat, unii dintre ei sarisera imediat in picioare, dar erau si cativa care, fara a fi raniti sau bolnavi, se intorsesera pe partea cealalta pentru a mai trage un pui de somn, ba chiar se spune ca vornicul Palatului Viselor raspunsese la chemarea vecinului sau, vistiernicul-sef, cu cuvintele: „nu ma mai bate la cap”. Doar atunci cand s-a aflat ca sultanul insusi se trezise, totul s-a cutremurat din temelii. Sareau unul dupa altul din pat, cu ochii umflati si cu cearcane negre in jurul lor, se smulgeau cu greu din mrejele somnului, tanjind parca sa-si spele mainile de sangele cu care si le manjisera in vis, se priveau uimiti unul pe altul, ca si cand s-ar fi mirat ca reusisera sa iasa din cosmarul acela, se intrebau: de ce ne-ai dat, Doamne, somnul acesta de plumb? Unii isi aminteau ca nu pusesera geana pe geana vreme de doua luni, ori isi repetau vechea zicala ca „somnul e fratele mortii”, in vreme ce altii sopteau ca au fost intr-adevar aproape de moarte, dar au avut noroc sa supravietuiasca si acestei ultime incercari.