Thomas MANN | Lotte la Weimar

DESCRIERE

Thomas MANN    |    Lotte la Weimar

HUMANITAS fiction, 2015

Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din germana de Alexandru PHILIPPIDE

||||

Extras din Capitolul intai

Intr-o zi, inca varatica, de pe la sfarsitul lui septembrie 1816, lui Mager, chelnerul hotelului Elefantul din Weimar, un om instruit, i s-a intamplat ceva emotionant si care i-a pricinuit o tulburatoare bucurie. Nu ca ar fi fost ceva nefiresc in acel eveniment, dar cert este ca lui Mager i s-a parut o bucata de vreme ca viseaza.

In ziua aceea, dimineata, putin dupa ceasurile opt, au sosit de la Gotha, folosind cursa obisnuita a postalionului, si au tras la vestitul hotel din piata trei cucoane care, la prima vedere – si chiar la a doua -, nu aveau nimic deosebit ca infatisare. Legatura dintre ele se putea vedea usor: erau mama, fiica si camerista. Mager, gata sa faca plecaciunile de bun sosit, statea sub bolta de la intrare si vazuse cum randasul le ajutase pe cele doua dintai sa coboare de pe scara trasurii, in timp ce camerista, pe nume Klaerchen, isi lua ramas bun de la surugiul postalionului, langa care sezuse si cu care, dupa toate aparentele, se impacase foarte bine pe drum. Surugiul se uita la ea cu coada ochiului, zambind si gandindu-se probabil la dialectul in care vorbise fata, si o petrecu din ochi, cufundat intr-un fel de meditatie zeflemitoare, in timp ce Klaerchen, tot rasucindu-se, suflecandu-si rochia si facand gratii fara rost, se dadea jos de pe capra inalta a trasurii. Surugiul trase de curea cornul care ii atarna la spate, il duse la gura si incepu sa sune cu multa simtire, spre bucuria unor baietasi si a cativa trecatori matinali care se oprisera sa vada cine a sosit.