Visatoarea din Ostende. Povestiri

DESCRIERE

Eric-Emmanuel SCHMITT
Visatoarea din Ostende
Povestiri
HUMANITAS FICTION, 2013
Seria de autor – coordonata de Denisa COMANESCU
Traducere din franceza de Liliana DONOSE SAMUELSSON

Extras/ p. 94
In sinea ei, Gabrielle isi auzea ranjetul sonor la fiecare cuvant pe care il scotea vitorul mort. „Uite, ai spus-o singur, o sa fie periculos! Chiar ca risti sa nu supravietuiesti, mosulica!”
Un soare alb plumbuia obiectele din jur si amutea pasunile alpine, unde nu mai sufla nici cea mai blanda boare de vant, de-ai fi crezut ca astrul incandescent voia ca atingerea lui sa transforme si plante si oameni in mineral, sa striveasca orice mai vietuia.
Gabrielle isi ajunse din urma sotul, bodoganind;
„Hai, inainteaza, ca mai pot.”
„Sigur, draga?”
„Daca-ti zic.”
Oare-i citise gandurile? Poate ca ea, fara sa-si dea seama, se comporta altfel? Preocupata de reusita planului, isi asternu pe fata un zambet larg, linistitor.
„De fapt, imi pare bine ca am urcat pana aici. Cand eram mica, veneam des cu tata in locul asta.”
Barabatul cuprinse coasta rapoasa cu o privire panoramica, scoase un fluierat si exclama:
„Vai, ce mic te simti aici!”
Vocea interioara spuse scartait: „Da, mic, si curand o sa fii si mai mic”.
Isi continuara ascensiunea, el inainte, ea in urma lui.
Cel mai important era sa nu sovaie. Sa-i dea branci fara ezitare atunci cand trebuia. Sa nu-i dea de inteles. Sa-i ocoleasca privirea. Sa se concentreze asupra momentului optim. Eficacitatea, doar eficacitatea conteaza. Decizia fusese luata demult, si Gabrielle nu avea sa se rasgandeasca.