Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Treimea si Imparatia lui Dumnezeu de Jurgen MOLTMANN

0 opinii / Scrie o opinie
  • 30,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Jurgen MOLTMANN

Treimea si Imparatia lui Dumnezeu

Contributii la invatatura trinitara despre Dumnezeu

Editura Reintregirea – Alba Iulia, 2021

Traducere – Prof. univ. dr. habil. Daniel MUNTEANU

Editia a II-a

Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte IRINEU, Arhiepiscop al Alba Iuliei

 

Extras/ Capitolul 1 – Teologia Trinitara de astazi/ 1.2. Acces prin practica?/ pp. 27-28

O a doua grupa de indoieli si retineri fata de invatatura despre Treime provine din domeniul practicii si se refera la caracterul practic al adevarului. Lumea moderna a devenit pragmatica: ceea ce nu devine fapta nu are nicio valoare. Abia practica verifica o teorie, caci realitatea a devenit lumea istorica a omului. Omul insusi se intelege pe sine ca pe o fiinta istorica. El gaseste numai in practica istorica echivalentul posibil dintre fiinta si constiinta. Penru el, adevarul are loc numai in fapta adevarata. De aceea, pentru omul modern, adevarul trebuie sa fie „mereu concret” (B. Brecht). Si aceasta inseamna pentru el ca adevarul trebuie sa „fie infaptuit”. Aceasta este intorsatura moderna de la teoria pura a adevarului, la teoria practica. Trebuie de aceea sa dispretuim si sa aruncam adevarul, care in anumite conditii date nu poate fi realizat? Are adevarul, care este Dumnezeu Insusi, un caracter atat de practic, incat oamenii trebuie sa-L „realizeze pe Dumnezeu”? Este invatatura despre Treime un adevar practic?

Immanuel Kant este cel care a ridicat practica morala la rangul de canon al interpretarii tuturor traditiilor biblice si bisericesti. Ratiunea practica domneste peste exegeza, caci interpretarea inseamna si aplicare: „Locurile din Scriptura care cuprind anumite invataturi teoretice, declarate sfinte, care insa depasesc orice concept de ratiune (chiar si pe cel moral), pot sa fie interpretate, cele insa, care contin propozitii in contradictie cu ratiunea practica, trebuie sa fie interpretate in favoarea ultimelor”.