DESCRIERE
Tanase NICHIFOR | Ontologia intruparii. Tripticul fiinta – esenta – fenomen
Editura Paideia, 2008
Serie noua – 63
Colectia de studii si eseuri – filosofie
||||
Prefata – IPS Lucian, Episcopul Caransebesului/ e x t r a s
Sfintii Parinti ai Bisericii noastre marturisesc ca prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu s-a realizat unirea intr-un singur ipostas a firii omenesti si dumnezeiesti. Aceasta invatatura de credinta a Bisericii noastre este una de mare insemnatate, intrucat pe ea se intemeiaza intreaga opera de rascumparare si mantuire pe care a adus-o pentru oameni Domnul Iisus Hristos.
Dogma ipostatica a fost formulata la Sinodul III Ecumenic (Efes, 431) si a fost dezvoltata si precizata la Sinodul IV (Calcedon, 451) si VI Ecumenic (Constantinopol, 681-682). Cuprinsul dogmei vine sa enunte ca in Iisus Hristos sunt doua firi cu doua vointe si doua lucrari corespunzatoare, unite intr-o singura persoana sau ipostas. Aceasta persoana – Dumnezeu Cuvantul – este si ramane singurul subiect neimpartit al celor doua firi. Modul unirii este fara impartirea sau despartirea, amestecarea sau schimbarea firilor. Modul de unire al firilor este definit ca intrepatrundere sau perihoreza; firea umana se lasa patrunsa de firea divina.
In decursul istoriei, neintelegerea corecta a acestei dogme a dus la aparitia ereziilor. Cele mai vehemente au fost nestorianismul si monofizitismul, erezii care intr-o forma sau alta au rezistat pana in zilele noastre. Impotriva nestorianismului s-a afirmat ca unirea firilor s-a facut neimpartit si nedespartit si ca cele doua firi nu subzista separat in Hristos. Ele isi au subzistenta in persoana unica a Domnului. Impotriva monofizitismului sta unirea firilor in chip neamestecat si neschimbat.
