DESCRIERE
Sfantul Nicolae VELIMIROVICI | Vazator de taine si vazator de Dumnezeu. Marturii ale sfinteniei
Editura Predania
Colectia Vietile sfintilor
Traducere din limba sarba de Ionut si Sladjana GURGU
||||
Extras de la pp. 66-67
Credinta pe care o cauta el (Nikola Velimirovici, nn LB) nu poate dainui ca incredintare, si inca mai putin ca teorie care se argumenteaza prin ratiune si se dovedeste in chip logic. Descoperirea faptului ca cea mai groaznica singuratate este singuratatea fara credinta inseamna plansul amarnic al fiintei pentru credinta care marturiseste prezenta Celuilalt. Aceasta este credinta care da incredintare si naste cunosterea cea din care, la randul ei, se naste dragostea si intelepciunea. Este limpede ca pentru Nicolae a crede inseamna, la urma urmelor, a cunoaste cu adevarat, precum pentru el dragostea nascuta din aceasta cunoastere inseamna insasi existenta, chipul tainnic al existentei. Pentru ca Dumnezeu ne-a iubit, noi am fost ziditi, am intrat in existenta; pentru ca ne iubeste – noi suntem, prin dragoste. Daca prin dragoste noi suntem si existam, inseamna ca si noi nastem si dam viata altor fiinte, dupa masura dragostei noastre.
Despre Vladica Nicolae s-a spus ca avea ochi ce cuprindeau veacurile. Dupa marturia sa despre infricosata vedenie din Dachau, adica despre trairea minunata a nimicniciei sale si a slavei dumnezeiesti, Sophia Zernov avea sa scrie: „Ma uitam in ochii omului care l-a vazut pe Dumnezeu fata catre fata!”. Insusi Vladica Nicolae avea sa povesteasca cum un ofiter german l-a intrebat in Dachau daca crede in Dumnezeu, iar el i-a raspuns ca nu crede. Dupa ce ofiterul ateu s-a bucurat de aceasta convingere „de om educat”, Nicolae a adaugat: „Cand eram copil credeam. Acum nu mai e nevoie sa cred, caci stiu ca Dumnezeu exista. Prin cercare, credinta mea a ajuns cunoastere. Acum stiu ca Dumnezeu exista.”
291
