Povara crucii de Ismail KADARE

DESCRIERE

Ismail KADARE
Povara crucii
HUMANITAS FICTION, 2025
Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU
Traducere din albaneza de Marius DOBRESCU

Extras/ Povara crucii
In anii 1959-1961, in scrierile mele aparea, din ce in ce mai des semnul crucii. Cruce batuta de ploaie pe campia pustie. Cruci de lemn la mormintele soldatilor. Antene ca niste cruci  pe acoperisurile caselor. Chiar cele doua X-uri (zecele latin) ale secolului XX, ca niste cruci doborate de vant... Si asa mai departe.
De pe camp si din noroi crucea se ridica peste acoperisul lumii, peste catapeteasma secolului, de unde sfasia aerul intotdeauna si peste tot. Era clar ca obsesia asta a crucii demonstra faptul ca ea facea parte din mine. Cu cat ma apropiam mai mult de literatura, cu atat mai mult simteam ca devenim inseparabili. Aveam s-o port in spinare, ca multi alti scriitori din partea aceasta de lume, simtind ca zi dupa zi, odata cu succesul meu, greutatea ei creste in mod fatal. Iar eu, tarand-o asa innoroita cum era, aveam sa pasesc sub povara ei prin dictatura si vreme rea.
Caci literatura m-a dus spre libertate, si nu invers, libertatea spre literatura – acest adevar a fost intotdeauna evident pentru mine. Literatura am cunoscut-o inainte, chiar mult mai inainte de a cunoaste libertatea. Iar ceea ce m-a chinuit apoi multa vreme nu a fost asta, ci altceva, si anume: a fost mai bine asa? A fost mai bine ca m-am lasat fermecat de aceasta arta pe vremea in care eram inca orb, sau ar fi fost mai bine ca libertatea sa ma impinga spre litere? Cu alte cuvinte, sa trec de poarta templului cu ochii deschisi si mintea limpede?