Orasul si cainii

DESCRIERE

Mario VARGAS LLOSA - Orasul si cainii

HUMANITAS, 2012

Traducere din spaniola de Coman LUPU

Extras/ Prima parte, I

„Patru”, a spus Jaguarul.

Fetele li s-au destins in lumina plapanda pe care becul o arunca in incapere prin sticla murdara a aglobului: pericolul trecuse pentru toti, in afara de Porfirio Cava. Nemiscate, zarurile aratau trei si unu, iar albul lor contrasta cu mizeria de pe jos.

„Patru, a repetat Jaguarul. Cine-i?!”

„Eu, a murmurat Cava. Eu am zis patru.”

„Grabeste-te, i-a raspuns Jaguarul. Stii doar, al doilea pe stanga.”

Pe Cava l-a luat cu frig. Spalatoarele, lipsite de ferestre, se aflau in fundul dormitoarelor, de care erau despartite printr-o usa subtire de lemn. In anii precedenti, iarna nu ajungea in dormitorul cadetilor decat strecurandu-se prin geamurile sparte si prin crapaturi; dar in acest an devenise agresiva si aproape nici un ungher al colegiului nu mai era ferit de vantul care, noaptea, reusea sa patrunda pana si in spalatoare, imprastiind duhoarea adunata peste zi si aerul mai caldut de acolo. Dar Cava se nascuse si traise la munte, era obisnuit cu iarna; nu de frig, ci de frica i se facuse lui pielea ca de gaina.

„Gata? Pot sa ma duc la culcare?” a intrebat Boa – un trup de urias si un glas pe masura, o claie de par unsuros incoronand un cap cat o banita, o fata mica, cu ochii infundati de nesomn. Tinea gura deschisa, iar de buza de jos – iesita in afara – ii atarna un fir de tutun. Jaguarul s-a intors spre el sa-l priveasca.