Sotia din Paris

DESCRIERE

Paula McLAIN - Sotia din Paris

HUMANITAS FICTION, 2017

Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din engleza si note de Iulia GORZO

Extras/ 1

Primul lucru pe care il face e sa ma fixeze cu ochii aia ai luli minunati, caprui, si sa spuna:

„Poate c-oi fi eu prea beat ca sa-mi dau seama, dar s-ar putea sa ai talent.”

E octombrie 1920 si jazzul e pretutindeni. Eu habar n-am de jazz, asadar cant Rahmaninov. Simt un inceput de imbujorare in obraji de la cidrul tare pe care prietena mea draga, Kate Smith, mi l-a varat pe gat ca sa ma relaxez. Asta si fac, de la o clipa la alta. Incepe de la degete, calde si moi, si mi se propaga prin nervi, strabatandu-ma toata. Nu m-am mai imbatat de mai bine de un an – de dinainte ca maica-mea sa se imbolnaveasca grav – si mi-era dor de senzatia manusii perfecte de pacla, asternandu-se comod si frumos peste creierul meu. Nu vreau sa gandesc si nici sa simt nu vreau, doar daca nu e ceva simplu ca genunchiul acestui baiat frumos aflat la cativa centimetri de mine.

Genunchiul a aproape suficient in sine, dar vine la pachet cu un barbat intreg, inalt si suplu, cu o gramada de par foarte negru si o gropita in obrazul stang in care ai putea sa cazi, nu alta. Prietenii ii spun Hemingstein, Oinbones, Wemedge, si cum le mai vine la gura pe moment. El ii spune lui Kate „Stut” sau „Butstein” (ceea ce nu e prea flatant!), altuia ii spune Micul Apucat, iar altuia, Coarne sau Marele Incornorat. Pare sa cunoasca pe toata lumea si toata lumea pare sa stie aceleasi glume si povesti.