Monica BOLOGA | Pastile de inima

DESCRIERE

Monica BOLOGA    |     Pastile de inima

Editura Eikon, 2019

||||

Extras de la p. 119 – 102.

Ma plimb printre nameti. Vreau mai aproape de soare. Ma urc pe casa. Apoi sar pe balconul unui bloc. Ma catar pana pe terasa. Ma agat de aripa unui avion. Zbor. Ajung la soare. O raza ma inteapa in obraz. Ma fac stropi de ploaie. Apoi fulgi de nea. Ma topesc im palma unui copil. Uite, mama, ninge.

Extras de la p. 174 – 150.

Mi-am desenat pe spate clape, ca sa poti canta pe mine simfonii. Ai spus ca nu ai ureche muzicala.

Mi-am pictat curcubee pe sanim sa-ti iei de acolo ce

culoare iti place. Ai zis ca prefer nuantele de gri.

Mi-am scris povesti pe piele, ca sa ma poti citi. Ai

spus ca lectura te adoarme, de cand te stii.

Intr-o zi am incetat sa mai incerc sa mi

te-apropii prin tot felul de texte si arte.

M-am apucat sa invat cate ceva despre bolovani si stanci.

Apoi am inceput sa cioplesc in tine iubirea, cu o mare arta.

Talentul meu preferat a devenit sculptura. In piatra.

In fiecare zi invatam sa patrund cate un pic.

In pegmatitul feldspatic.

Extras de la p. 176 – 152

Mi-ai spus ca nu mai avem timp. Orele fug ca nebunele, norii alearga prea repede, frunzele se usuca imediat. Nu mai avem timp, strigai. M-am cautat prin buzunare si-am gasit un minut ratacit. Cu grija, l-am pus pe o banca.

Ne-am uitat la el cativa ani.