Milan KUNDERA | Valsul de adio

DESCRIERE

Milan KUNDERA    |    Valsul de adio

HUMANITAS, 2011

Traducere din ceha de Jean GROSU

||||

Extras din primul capitol: Ziua intai, 1

Incepe toamna – coroanele copacilor se ingalbenesc, se inrosesc, ruginesc; mica statiune balneo-climaterica, asezata intr-o vale fermecatoare, pare asediata de flacari. De-a lungul colonadei misuna femei, aplecandu-se, cand una, cand alta, deasupra izvoarelor. Femei ce nu pot avea copii, nutrind insa speranta ca in aceasta statiune vor dobandi fecunditatea.

Printre pacienti, barbati sunt mult mai putini, dar sunt, intrucat se spune ca – pe langa miracolele sale ginecologice – aceasta statiune ar mai avea darul sa intareasca si inimile. Totusi, la un pacient, sunt aici doua paciente, fapt care o scoate din sarite pe tanara asistenta medicala Ruzena, care lucreaza la bazinul afectat tratamentului doamnelor sterile!

Aici s-a nascut, aici traiesc parintii ei – va izbuti ea oare sa scape din aceasta localitate care abunda in atat de multe femei?

E luni, si programul de lucru se apropie de sfarsit. Mai are sa impacheteze in cearsafuri ultimele grasane, sa le intinda pe paturi, sa le stearga obrajii si, in acest timp, sa le zambeasca profesional.

„Ii telefonezi, nu-i asa?” i se adreseaza colegele de serviciu; una, o durdulie de patruzeci de ani, cealalta, mai tanara si uscativa.

„De ce nu?” le raspunde Ruzena.

„Fara teama”, o incurajeaza mai varstnica, luand-o de brat si conducand-o in spatele cabinei, unde asistentele medicale isi au un dulapior, o masuta si un aparat telefonic.

„Ar fi bine sa-l suni acasa”, intervine, cu rautate, uscativa, si toate trei izbucnesc intr-un hohot de ras zgomotos.

„Nu-i stiu decat numarul de la teatru”, spune Ruzena cand rasul amuti.