Emmanuel TOURPE | Elogiul prezentei

DESCRIERE

Emmanuel TOURPE    |    Elogiul prezentei

Editura EIKON – Bucuresti, 2018

Colectia Universitas

Seria Theologia et Philosophia – nr.6

Traducere de Manuela KAUFMANN si Cornelia DUMITRU

||||

Extras din introducere – Elogiul prezentei. Pentru o metafizica a iubirii pe urmele lui Toma din Aquino, Blondel si Hans Urs von Balthasar. Prezentare

Am pregatit o antologie de articole dintre cele mai reprezentative pentru efortul meu filosofic intre 1994 si 2016. Am retinut sase contributii pe care le veti gasi reunite aici.

Daca cercetarile mele actuale sunt orientate spre inteligenta artificiala de noua generatie (Deep mind), Big Data, algoritmi,  si ceea ce este in legatura cu o filosofie a informatiei in dezbatere cu Luciano Floridi – fondul solid al cercetarii mele ramane centrat pe metafizica.

Documentele reunite aici pot fi citite ca monografii relativ erudite conducand asupra unor teme sau autori variati: Toma din Aquino, Maurice Blondel, Gustav Siewierth, Hans Urs von Balthasar – fiinta, spiritul, iubirea... dar putem si trebuie de asemenea sa le citim inainte de toate potrivit interpretarii globale pe care am incercat sa o dau micului volum „L’etre et l’amour”. Voi readuce ceea ce am scris acolo la cateva fundamentale foarte simple.

Este vorba in principal de filosofia unui crestin, care cauta sa-si dezvolte traditia, sa se hraneasca indeosebi din filosofia teologilor, si cauta fara excluderi sa puna in evidenta aportul marilor scoli. Chiar nu doresc sa discut problema inutila de a sti daca exista sau nu o filosofie neutra. Este necesar sa incetam aceasta comedie: filosofia, ca stiinta, rationalizeaza marile optiuni care preced si orienteaza logica pura. Este necesar sa admitem ca exista in aceeasi masura o preambulae cogitari cat preambulae fidei. Credem ca filosofia lui Sartre sau a lui Onfray sunt mai riguroase pentru ca sunt mai putin crestine? Ele sunt in plus atee inainte de toate, ceea ce le da profilul lor tipic. A mea este la fel de crestina, de catolica chiar, asa cum este cea a lui Kant luterana, cea a lui Hegel gnostica, cea a lui Schopenhauer budista, si cea a lui Levinas evreiasca pana in maduva oaselor. Aceasta nu ii ia universalitatea sa, nici caracterul sau logic si rational – dupa cum se va vedea.