Divina comedie Infernul de Dante ALIGHIERI
- Cod produs:SC_00298
- Autor: Dante Aligheri
- Editura: Vremea
-
37,00 lei
DESCRIERE
Dante ALIGHIERI
Divina comedie – Infernul
Anul Dante – 1321-2021
Editura Vremea, Bucuresti – 2021
Colectia Marile Texte ale Crestinismului MTC
Traducere si note de Cristian BADILITA
Pret 37,00 Lei
Extras/ Recuperarea lui Dante
Cel mai important poem crestin din literatura lumii, Divina commedia – titlul ii apartine lui Boccaccio -, nu a prins, nu a rodit in spatiul romanesc. Trei sunt motivele principale: catolicismul lui Dante; italocentrismul lui; lipsa unor traduceri adecvate. Publicul romanesc, majoritar ortodox, a privit cu reticenta, sau indiferenta, un autor (fie si adversar al papalitatii) care consacra o treime din capodopera sa unui Purgatoriu absent din panoplia dogmatica bizantina. Apoi, referintele lui Dante, trimiterile aproape exclusive la istoria italiana, indeosebi florentina, au accentuat disconfortul. De aici caracterul obligatoriu al notelor auxiliare, dar si continua, obositoarea ntrerupere a lecturii. La aceste motive intrinseci se adauga unul functional: traducerile. Stim cat de bine a prins, de pilda, Homer in cultura noastra datorita traducerilor lui Murnu – traduceri fidele, ritmate si clare. Aceste calitati nu se regasesc – si o spun cu respect sincer fata de predeceori – in niciuna din traducerile Divinei, incepand cu Maria Chitiu (1883) si pana la Marian Papahagi, trecand prin George Cosbuc si Eta Boeriu. Atunci cand sunt fidele traducerile schiopata la nivel prozodic si nu se inteleg (un calc nu e traducere – Cazul Laszlo Alexandru). Cand „suna bine” devin confuze – majoritatea celorlalte echivalari. Singura semireusita, din punctul meu de vedere, ii apartine profesorului Alexandru Marcu, italienist de anvergura, bun lingvist, dar cu talent poetic limitat. El sacrificat rimele si, partial, ritmul, de dragul claritatii, pe care insa n-a obtinut-o decat partial din cauza numeroaselor parafraze la textul dantesc. Dar, in raport cu versiunile anterioare si ulterioare, versiunea lui Al. Marcu este lizibila, partial neobositoare si destul de limpede.