Constantin I. STAN - Minunata tacere a unui boier basarabean – Vasile Stroescu (1845-1926)

DESCRIERE

Constantin I. STAN - Minunata tacere a unui boier basarabean – Vasile Stroescu (1845-1926)

Editura Paideia, 2017

Colectia de studii si eseuri – istorie

Editia a II-a revazuta si adaugita

Extras/ Capitolul III – Vasile Stroescu si Marea Unire a romanilor din anul 1918 (pp. 115-117)

Organizatorii centenarului anexarii Basarabiei au urmarit sa justifice secolul de dominatie asupra acestei vechi provincii romanesti, sa preamareasca rolul asa-zis civilizator al stapanirii tariste. [...]

Festivitatile oficiale organizate cu fast de autoritatile ruse au inceput chiar in data de 16 mai 1912, cand se implinea un secol de la semnarea in Bucuresti a tratatului de trista amintire. Atmosfera era sarbatoreasca. Orasul Chisinau a fost pavoazat cu arcuri de triumf, steaguri, ghirlande de flori, scuturi cu monogramele „A. I” si „N. II”, initialele tarilor Alexandru I, cuceritorul Basarabiei si Nicolae al II-lea, aflat pe tron la vremea aceea.

Ceremoniile au inceput la orele 8,30 printr-un serviciu religios oficiat de episcopul Serafim, ridicat chiar in acea zi la rangul de Arhiepiscop al Chisinaului, ajutat de trei episcopi, Nicodim al Cighirnului, Gavril al Akkermanului si Zenobie al Ismailului. Cu acest prilej s-a citit o Liturghie in limba romana, incercandu-se astfel sa se demonstreze chipurile ca fratii basarabeni au deplina libertate religioasa. Caracterul propagandistic de manipulare era evident. Serafim era foarte cunoscut pentru activitatea sa de rusificare a clerului basarabean. El a rostit dupa slujba o predica in prezenta tarului Nicolae al II-lea si a familiei imperiale ruse, in care preamarea rapirea teritoriului cuprins intre Prut si Nistru, socotind-o un eveniment fericit, binefacator pentru poporul din Basarabia si chiar un adevarat jubileu al credintei ortodoxe.

Contemporan cu amplele festivitati ce se derulau la Chisinau, Vasile Stroescu arata peste ani, intr-o scrisoare expediata ziarului „Romanul”: „In ziua memorabila a centenarului rapirii Basarabiei, in catedrala orasului s-a servit cu mare pompa Liturghia, pe urma rugaciunile de multa mila lui Dumnezeu pentru anexarea Basarabiei”. [...]

Din cauza caldurii, ori datorita emotiei, sau ca urmare a unui blestem, arhiepiscopul Serafim s-a prabusit, lesinand in timpul ceremoniilor. Comentand acest eveniment neasteptat, Nicolae Iorga afirma ca inaltul ierarh este „un muscal, un nobil. El e din vechiul Israel, framantat de ura, apasare si intoleranta”. Renumitul istoric recunoaste cu tristete ca arhiereul a biruit iarasi, caci: „A facut sa se decreteze oficial sarbatoarea urii, a amenintarii, a batjocorii”. El sublinia ca arhiepiscopul vandut Rusiei „din catuia de argint fumega sange si mirosul de tamaie se preface in greul miros de lupta, praf de pusca, sudoare, moarte”. In final, Nicolae Iorga afirma ca „nu este inca un Dumnezeu pentru nedreptate, iar Dumnezeu cel drept respinge si doboara pe aceia care cuteaza sa ridice catre Dansul prinosul crimelor vechi, ca si a crimelor noua”.