DESCRIERE
Irvin D. Yalom | Calatoria catre sine. Memoriile unui psihiatru
VELLANT, 2018
Traducere din limba engleza si note de Florin TUDOSE
||||
Extras de la p. 165
Am fost intrebat adesea daca lipsa credintei a reprezentat vreodata o problema in viata sau practica mea psihiatrica. Raspunsul este de fiecare data nu. Dar mai intai ar trebui sa spun ca sunt mai curand „nonreligios” decat „antireligios”. Iar pozitia mea nu e nicicum neobisnuita: pentru imensa majoritate a comunitatii din Stanford si pentru colegii mei medici si psihiatri, religia a jucat un rol minor sau poate niciun fel de rol. De fiecare data cand am petrecut timp in compania prietenilor mei credinciosi (Dagfin Follessdahl, de pilda, prietenul meu filosof norvegian catolic), le-am respectat enorm profunzimea credintei, dar inclin sa cred ca viziunea mea seculara nu mi-a influentat aproape niciodata practica terapeutica. Trebuie totusi sa recunosc ca in toti anii de practica am fost solicitat de foarte putine persoane cu adevarat religioase. Cele mai multe contacte cu oameni credinciosi le-am avut in munca cu pacientii muribunzi, situatii in care am incurajat si am sustinut orice fel de alinare ar fi putut gasi acestia pe filiera religioasa.
Cu toate ca in anii 1960 am fost profund implicat in munca mea si, in general, destul de apolitic, schimbarile culturale nu au trecut neobservate pe langa mine. Medicinistii si rezidentii au inceput sa poarte sandale in locul incaltarilor „adecvate”, iar pletele lor au ajuns de la an la an mai lungi si mai libere. Cativa studenti mi-au adus in dar paine gatita de ei acasa. Marijuana a ajuns pana si la petrecerile cadrelor didactice, iar moravurile sexuale s-au modificat radical.
279 (998)
